Soarele dă spre asfinţit,
mă clătin uşor
iar ochii obosiţi
se-adăpostesc
sub carapacea pleoapelor.
Agitat mi-e somnul şi rătăcesc
hărţuită de scurte şi sumbre vise.
Un gând neaşteptat mă fulgeră
şi fără a pierde o clipă
încep a căuta puncte de reper
pentru a descoperi unde mă aflu.
Măsor cu ochii-n depărtare
coama munţilor
împăduriţi şi impunători
iar eu cocoţată tocmai sus
în pericol iminent
din toate direcţiile.
Fac ochii mari
şi mă ridic pe vârfuri
parcă aş zbura,
dar cerul se sprijină
pe vârful muntelui.
Lângă picioarele mele
şerpuieşte o apă limpede,
transparentă şi molcomă a unui râu,
neliniştea mă-ncolţeşte
într-un ritm alert
şi-mi taie respiraţia.
Trag aer în piept şi aleg
să-mi continui drumul
pe firul apei
care se ondulează şăgalnic
printre stânci abrupte şi colţuroase.
Mă lovesc,
uneori mă rănesc
însă îmi port crucea.
După lungi eforturi,
stoarsă de toate puterile
abia zăresc la distanţă un luminiş.
Ies din încleştarea nemiloasă a apei,
paşii nesiguri mă poartă-n
fărâme de lumină,
înghenunchez
şi cobor în mine.
Mi-ascult inima
din ce în ce mai difuză
însă gentilă face loc
bucuriei de a exista.
Simt şi acum apa rece
până în măduva oaselor,
mă trezesc aievea
şi fără să scot o vorbă
mă întorc spre răsărit,
m-aplec până la pământ,
îmi fac semnul Sfintei Cruci,
spre slavă şi mulţimire.
Vasilica Grigoraş
-
Crucea si Invierea lui Hristos
Publicat in : Dogma -
Crucea ca binecuvantare
Publicat in : Credinta -
Crucea, chipul in care Hristos isi imbratiseaza in Iubire creatia
Publicat in : Duminica Sfintei Cruci
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.