
S-a ars fărâma de carne învelită în rugăciune
mulţumesc Mântuitorului de cenuşa ce a căpătat chip de înger
n-am gustat-o! Am lăsat-o drept anafură
pentru zilele lungi de iarnă
când clopotul de la biserica veche va bate cu rost,
mirosul arsurii a pătruns în toate ungherele sufletului
rugăciunea, spusă pe jumătate, a devenit lacrimă
ce a topit zăpada în Ajun de Crăciun.
Dincolo de mine, carnea, rumenită frumos,
căpăta aspect de şniţel
aşa cum făceam şi eu la zi de sărbătoare
când lacrima fericirii inunda cerul cu puzderii de stele.
Le privesc pe amândouă şi, nu ştiu de ce,
sunt atrasă de fărâma de arsură
chipul de înger râdea în mijlocul farfuriei de porţelan.
în cenuşa neputinţei simt dispreţul divin
nu mai îndrăznesc să văd lacrima în formă de stea
rugăciunea se înalţă în biserica pustiită a vieţii
inima a devenit altar pe care am presărat scrum
ce are gust de lavandă
Lucretia Ionescu Buiciuc
-
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine - Vasilica Grigoras
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.