Dezamagire divina

Dezamagire divina Mareste imaginea.

S-a ars fărâma de carne învelită în rugăciune
mulţumesc Mântuitorului de cenuşa ce a căpătat chip de înger
n-am gustat-o! Am lăsat-o drept anafură
pentru zilele lungi de iarnă
când clopotul de la biserica veche va bate cu rost,
mirosul arsurii a pătruns în toate ungherele sufletului
rugăciunea, spusă pe jumătate, a devenit lacrimă
ce a topit zăpada în Ajun de Crăciun.
Dincolo de mine, carnea, rumenită frumos,
căpăta aspect de şniţel
aşa cum făceam şi eu la zi de sărbătoare
când lacrima fericirii inunda cerul cu puzderii de stele.
Le privesc pe amândouă şi, nu ştiu de ce,
sunt atrasă de fărâma de arsură
chipul de înger râdea în mijlocul farfuriei de porţelan.
în cenuşa neputinţei simt dispreţul divin
nu mai îndrăznesc să văd lacrima în formă de stea
rugăciunea se înalţă în biserica pustiită a vieţii
inima a devenit altar pe care am presărat scrum
ce are gust de lavandă

Lucretia Ionescu Buiciuc

Despre autor

Lucretia Ionescu Lucretia Ionescu

Colaborator
14 articole postate
Publica din 04 Noiembrie 2013

Pe aceeaşi temă

22 Decembrie 2014

Vizualizari: 322

Voteaza:

Dezamagire divina 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

Dezamagire divina poezii

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE