
Prin orice iarnă blândă sau geroasă,
în timpul sărbătorilor creştine,
colindători mergând din casă-n casă,
duc obiceiuri cu urări de bine.
Urează de noroc şi sănătate,
iar gazde bucuroase îi ascultă
şi-i răsplătesc cu bani ori cu bucate;
precum strămoşi din lumea dispărută.
Vestind pe Moş-Ajun sau Pluguşorul,
datori morali suntem creştinătăţii,
să le deschidem uşa, precum Domnul;
spre desfătarea minţii şi a vieţii.
Că din urări străbate bucurie,
să răsplătim pe cei cu suflet curat,
ce duc tradiţia ca pe-o făclie
pe ram din pomul folclorului bogat.
În alaiul purtat de colindători,
copiii sunt de îngeri mai aproape,
noi ne dorim să retrăim, adeseori,
inocența ca vis pierdut sub pleoape.
Cu vechi tradiții aduse-n vremuri noi,
primim bucurii din celeste daruri,
de parcă timpul ar curge înapoi,
cu datini și străbune ritualuri.
De strămoșii dispăruţi să ne-amintim,
că tineri au fost, pe când copii eram.
Merinde sărmanilor să împărţim,
prin viaţa ce ne este ca frunza de pe ram.
Maria Filipoiu ,
-
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine - Vasilica Grigoras
Publicat in : Poezii ortodoxe -
O treapta din scara catre Domnul
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Iisuse, preadulce Hristoase
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.