Pe Argeş iar în jos, Neagoe-vodă trece
Dar fără meşteri nouă şi cu Manole zece
Manole meşter faur la toate iscusit
S-a dus pribeag prin lume şi nu a mai venit.
Cătat-l-a vodă Negru prin târguri şi prin sate
Dar a găsit acasă doar porţile-ncuiate.
Şi-a întrebat bătrânii, copii de pripas
Icoanele cu sfinţii de la iconostas
De ce Manole oare, blagoslovit cu har
S-a rătăcit prin lume, cel meşter făurar?
Și i-a răspuns o maică sosită de afară
Să-și vândă casa-n care a stat odinioară
Cel meşter și zidarii în lume mi s-au dus
Să construiască temple frumoase în Apus.
Şi-au luat cu ei mistria și calfele zidari
Să-nalţe acareturi la domnii seculari.
Şi pictori de icoane pe piatră şi pe lemn
S-au dus in Vest să toarne în candeli untdelemn.
Se risipeşte turma, la schit pe munte sus
Nu mai pictează nimeni icoane lui Iisus.
Şi Ana, unde-i Ana, unde s-a dus Maria?
Fără de jertfa sfântă se surpă temelia.
Atuncea vodă Negru le-a poruncit la sfetnici
Să cerceteze dacă mai sunt alți meșteri vrednici
De Argeşul coboară spre Dunăre de sus
Ori s-a întors şi curge și-acesta spre Apus?
Din zid întreabă Ana cu glasu-i stins și slab
Pe ctitorul şi domnul Neagoe Basarab
Manole când se-ntoarce pe Argeş iar în jos
Să îi ridice altă zidire lui Hristos?
Când se întoarce turma lipsită de noroc
Să-nalţe mânăstire cum nu mai e-n’alt loc?
Să-nalțe către ceruri pe Argeş iar în jos
Lăcaş de-nchinăciune și slavă lui Hristos?
Să-i târnosească templu din piatră de hotar
Să se aprindă iarăşi lumina pe altar.
Marin Mihalache
Marin Mihalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.