Pe ultimul drum îți aștern petale
În covor de înmiresmate flori,
Cu lacrimi fierbinți le stropesc de jale,
Când despărțirea îmi dă reci fiori.
Pustie va fi de-acum prispa casei,
Unde veneau nepoți cu zâmbete
Și-i așezai cu drag în jurul mesei,
La plăcinte și gogoși proaspete.
În loc de veci îți aprind lumânare,
La praznic sfânt cistindu-ți jertfire,
Spre a Domnului binecuvântare
De lacrimi ce-mi inundă privire.
Va dăinui în suflet amintirea
Din vremuri cu bunici și nepoței,
Să nu se risipească fericirea
Ce mi-au dăruit-o străbunii mei.
Prin amintiri adie resemnare
Pentru nepoții ce-au fost norocoși,
De la bunică primind alinare
Prin ai copilăriei ani frumoși!
Maria Filipoiu
-
Ruga bunicii
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Chipul luminos al bunicii mele mi-a inseninat ziua
Publicat in : Religie -
Ziua bunicilor lui Hristos
Publicat in : Sfintii Ioachim si Ana -
Parintii sa-si incredinteze copiii lui Dumnezeu
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.