Te am in gand, de-atata vreme
Si-mi esti liman in port dupa furtuni,
Esti stropul picurat de roua
In sufletu-nsetat de oameni buni.
Cand intalnesti un om, ce floare poarta
In dreptul inimii mereu
Vrei sa il furi, sa-l pui deoparte
Si crezi ca este insusi Dumnezeu !
El daruieste din ceea ce este !…
O lacrima din ploaia ce-a trecut
Cu care a udat intreg pamantul
Cand arsita din vara l-a uscat, cat a putut.
Omul frumos e’n fiecare,
Dar il ascundem de vanturi si de ploi
Si in tristeti, pierdem busola
Si nu-l vedem, ca este chiar in noi.
In fiecare om, ai picurat lumina
Ai pus in fiecare un rasad
Si Ti-ai dorit ca-n el sa infloresca
Iubirea, nestemata cea de « jad ».
Ai vrut sa-Ti fim lastare in gradina
Si catre soare mereu sa ne-n dreptam,
Sa invatam sa daruim petale,
Sa daruim, sa ne-naltam, sa luam !
Mai pune Doamne inc-o data
Lumina din Potirul Vietii peste noi,
Sa spele lumea intinata
De neputinte si nevoi !
Si fa sa infloreasca in fiecare
Un crin in dreptul inimii smerite,
Iar casa Ta sa fie Tata
Gradina florilor iubite.
P.S. Daruiesc acesta poezie Omului frumos
Camelia Cristea
Camelia Cristea
-
Frumusetea lui Dumnezeu si manifestarea ei in viata Bisericii
Publicat in : Editoriale -
Frumusetea lui Dumnezeu in raport cu frumusetea noastra
Publicat in : Religie -
Despre frumusetea uitata a vietii - Andrei Plesu - Recenzie
Publicat in : Religie -
Frumusetea intruchipata en détails
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.