(prietenului Alexandru Platon)
Te port în mine, prieten drag,
Ca pe o comoară de mărgăritar,
Cum poartă o mamă copilul drag,
La sânul dătător de har ocrotitor.
Te port în suflet, prieten scump
În inimă ai pătruns cu discreție
Rămâi acolo peste timp,
Pentru acum și pentru veșnicie.
Te port în minte, prieten drag
Tu îmi citești adesea gândurile și intențiile
Uneori, chiar te pui în locul meu,
Plângând cu mine și bucurându-te cu mine.
Te port pe brațe, prieten drag,
Atunci când tu ai căzut rănit,
Așa cum își poartă cireșul floarea
Totul va fi bine, eu sunt cu tine.
Te port în mine tainic, prieten dulce,
Ca pe o cruce dătătoare de har,
Dincolo de viață, dincolo de moarte
Adânc te port în inimă și acolo ai să rămâi.
Ștefan Popa
-
Dragostea
Publicat in : Morala
-
Dragostea, iubirea, fericirea
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.