Prietenia

In copilarie, imi erau prieteni toti copiii. Plecam de acasa cu o jucarie si ma intorceam cu alta. Nu tineam seama ca cea pe care am daruit-o era mai scumpa sau mai noua. Si nu-mi era data pentru o anumita perioada de timp. Dimpotriva, in urmatoarea zi o puteam darui altuia fara rezerve. Eram incantat sa vad ca ni se alatura si alti copii jocului. Nu eram deranjat de un al treilea sau al patrulea copil. E adevarat, conditia ca noul-venit sa ne devina prieten, era sa se joace.

Pe masura ce inaintam in varsta, observam ca nu orice persoana pe care o intalneam imi devenea prieten. Dar constatam ca indiferent de varsta si de loc, puteam sa intalnesc persoane care sa-mi devina pentru totdeauna prieteni. Spun “totdeauna”, pentru ca iti faci prieteni cu gandul ca niciodata nu te vei desparti de ei.

Iar din momentul in care ai legat prietenii, incepi sa-i porti cu tine si ei sa te poarte cu ei. Tainic, prietenii mei cand se intalnesc cu mine, se intalnesc si cu ei, cu cei din sufletul meu. Foarte graitor spunea cineva ca daca se intampla ca din trei prieteni (A,B,C), A ar muri, B l-ar pierde nu numai pe A, ci si “partea A din C”, iar C il pierde nu doar pe A, ci si “partea A din B”.

Exista o vorba potrivit careia fratii ne sunt dati de Dumnezeu, pe cand prietenii ii alegem singuri. Eu sunt de parere ca prietenia este si un dar de la Dumnezeu. Prietenia se naste in momentul in care gasesti persoane care au ceva in comun cu tine. Domnul Costion Nicolescu spune ca “Nu poti fi prieten cu oricine, prietenia nu este un concurs pe baza de grila, pe care daca ai completat-o corect, treci examenul si ai intrat.” Dar poti deveni prietenul cuiva fara sa stii sau sa te intereseze daca persoana respectiva este casatorita, care este statutul ei social, profesia, etc. Important este sa existe o cautare sau o viziune comuna.

Atunci cand un cerc de prieteni ajunge sa-i desconsidere, sa-i ironizeze, sa-i umileasca si sa le faca rau celor care sunt straini de interesele lor, consider ca nu mai putem vorbi de prietenie, ci de cardasie. Nu impartasesc ideea ca pe oamenii buni, prietenia ii face mai buni, iar pe cei rai mai rai, pentru ca in ochii mei prietenia nu poate fi decat intru bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca prietenia este ceva din realitatea raiului: “daca vrei sa stii in ce relatii sunt locuitorii cerului, in ce relatii sunt cei care sunt in rai, ma gandesc ca sunt in relatii de prietenie”.

In Epistola catre Filimon, Sfantul Apostol Pavel il intalneste in inchisoare pe Onisim, un sclav care plecase si furase pe ascuns din casa lui Filimon. Il converteste si il trimite catre acesta cu o scrisoare. Printre cele scrise, Sfantul Apostol Pavel ii spune: “Ti-l trimit pe el, chiar inima mea. Primeste-l pe el cum m-ai primi pe mine.” La aceasta stare trebuie sa ajungem prin prietenie: inima altora.

Adrian Cocosila

Pe aceeaşi temă

• Dumnezeu este dragoste
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Conceptia Sfantului Ioan Gura de Aur despre dragoste
  Publicat in : Credinta

Publica un articol

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

04 Aprilie 2012

Vizualizari: 12379

Voteaza:

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Prietenia 0 / 5 din 0 voturi. 8 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

prietenia copilaria dragoste

Comentarii (8)

• raulea silvia alexandraPostat la 2010-10-05 21:06

  oare mai exista astazi prietenie adevarata ??prea putini oameni mai cunosc sensul acestui cuvant...majoritatea ne lasam condusi de propiile ambitii si cei din jurul nostru nu mai conteaza; eu sunt de parere ca nu timpul petrecut cu o anumita persoana daruieste acestei legaturi denumirea de prietenie adevarata ci "calitatea" timpului petrecut!

• Rodica MurariuPostat la 2010-10-05 16:24

  Parintele Teofil Paraian spunea ca prietenia este ceva din realitatea raiului: “daca vrei sa stii in ce relatii sunt locuitorii cerului, in ce relatii sunt cei care sunt in rai, ma gandesc ca sunt in relatii de prietenie”.Citind articolul m-am gandit la prietenii copilariei mele, pe care chiar ieri i-am evocat-erau sinceri, curati si buni- intr-un cuvant,frumosi.In devenirea sa omul trebuie sa se insoteasca cu Dumnezeu, pentru a pastra nealterata aceasta stare de curatenie sufleteasca , proband astfel calitatea de Om.Cat de mult inseamna sa fii prietenul cuiva, sa-ti fie cineva prieten, sa fii o ancora pentru un suflet care are nevoie de tine la nevoie!

• chirila valentina Postat la 2010-05-23 16:34

  Sa invatam copii ce e prietenia , trebuie neaparat, credeti ca au nevoie de psihologi in scoli copii nostri?Daca ar avea prieteni cu adevarat nu ar mai fi nevoie de psihologi.Dar ca sa aibe copii prietenii frumoase trebuie ca si parintii sa aibe la fel sa fim adevarate modele pentru copii nostri...

• Dana CroitoruPostat la 2010-05-20 15:20

  prietenii adevarati isi vorbesc cu sufletul

• Larisa Borzos Postat la 2010-05-20 08:06

  Prietenia este ceva maret, dar este si o munca ce trebuie depusa in mod constant. Ea izvoraste din iubire numai ca, uneori iubirea noastra secatuieste, asa cum noi nu ne-am astepta, uneori in prietenie incercam sa il transformam pe celalalt in ceea ce suntem noi, pentur ca iubirea de sine este atat de naturala omului contemporan incat ea devine un firesc nefiresc. Sunt multi oameni care nu au prieteni, care au doar cunostinte, si asta pentur ca noi nu stim sa ne purtam unii pe altii, sau pur si simplu nu mai consideram ca este important. Sfanta sciptura, legta de prietenie, spune: "sa ne purtam neputintele unii altora". Asta pentru mine inseamna mult, si anume faptul ca prietenia izvoraste din iubire, din inima, acolo unde logica nu are nicio portita, dar ca este si o munca de o viata, ea presupune si efort si multa iertare, multa intelegere. Dar datorira neputintelor noastre si a neintelegerilor care intervin, noi mutila chipul lui Dumnezeu in oameni, mergem pana acolo incat anulam fiintialitatae omului, alegem sa indepartam oamenii din jurul noastru in mod constient sau inconstient, in mod debliberat sau egoist. Eu cred ca pentru a avea prietenii, cu atat mai mult acum, cand traim acele vremuri in care om de om se desparte si isi face o cale singur fara sa mai duca greul celuilalt, neputinta lui, fara sa ne mai sprijinm unii pe altii, este necesar sa practicam iubirea pe care o cere Dumnezeu de la noi! Multumesc bunului Dumnezeu pentru prienteii pe care inca ii am si sa ma intareasca Dumnezeu in tot gandul bun pentru ei si sa ne inmulteasca fiecaruia atat de mult iubirea incat sa putem iubi pe toti fara sa masuram nimic din cele pe care le facem, ca si bine, si sa odihnim lumea si prietenii nostri prin prezenta noastra, sa ii purtam in rugaciune! Prietenia este un dar minunat de la bunul Dumnzeu, sa il pastram si sa luptam lupta cea buna pentru ea.

• Marian GrajdanPostat la 2010-05-19 22:50

  Bun articol. Felicitari! Din pacate astazi oamenii raman cu putini prieteni pentru ca nu mai exista timp pentru pastrarea si dezvoltarea relatiilor de prietenie. Se ajunge la un fel de prietenie platonica, in care "prietenii" se vad din "An in Pasti". La fel sunt afectate si stabilirea de noi relatii de prietenie - "nu avem timp". Si nici nu facem ceva pentru a avea mai mult timp.

• Gabi EstasPostat la 2010-05-19 17:02

  Da, si eu consider ca sunt prietena cu toti membrii acestei comunitati ortodoxe, avind in comun legea crestina ,,si nu inteleg de ce cu unii trebuie sa fiu mai prietena decit cu altii, pt. ca primesc cereri de prietenie si nu le inteleg rostul....daca cineva stie sa-mi spuna si mie....sa ma lumineze.

• COSTESCU ROXANAPostat la 2010-05-19 15:27

  Minunat articol ! Mi-a adus aminte de copilarie. Imi pare rau ca odata cu inaintarea in varsta ne schimbam si nu ne mai iubim semenii, asa din toata inima , fara viclesug. Oare de ce nu ne mai putem pastra inocenta si iubirea pura , neconditionata, de copil nevinovat? Am ramane perfecti iar lumea ar fi minunata !Cred ca depinde de fiecare dintre noi. Slava lui Dumnezeu ptr prietenii pe care-i aduce in viata noastra !

Adauga comentariu