Balada cetatii fara icoane
Din Urali spre Soare-Apune,
Cum veneau incinsi cu piei,
Parca fumega din ei
Duhnet de salbaticiune.
Blestemata Miazanoapte
Se zbarlea pe-obrajii sluti,
Si pe cai marunti si iuti -
Foamea stepelor rascoapte.
Viclenii rasaritene
Ascuteau ca un tais
Gandul galben si piezis
In ochi mici fara sprancene.
Toata arsita din puste
Si tot crivatul turbat.
Numai ciuma si bubat,
Numai viscol de lacuste.
Balti de moarte sub copite,
Scari de lesuri sub hanger,
Ciurde-mpiedecate-n fier,
Robii tarii cotropite.
Geamatul cetatii slabe
Sub prapad si sub macel.
Evul mormai si el
Ca un urs supus pe labe.
In biserici si-n altare
Caii rontaiau ovaz -
Cata cruce-a stat in vaz
Zacea tandari sub picioare.
Cat Arhanghel in icoana
Luminand pe-un zid batran -
Prada ghearei de pagan,
Pentru flacara dusmana;
Cata Precista-n vopsele,
Cata candela-n ungher,
Se facea sparturi de cer,
Sfaramat argint de stele.
Chipul Domnului pe uliti,
Dus in urlet si ocari,
Inca suradea iertari,
Sfasiat in varf de suliti.
Si cum tot gonea prigoana
Prin cetate, pe sub bolti,
Crucea nu-si gasea vreun colt,
Vatra nu-si pastra icoana.
Tematori de buturuga
Si de gade fara gres
Prunc, muiere sau unchies
Nu-ndrazneau sa-nchine ruga.
Numai temnitele pline
Din cetatea fara rugi,
Frematau sub chei, sub drugi,
Ca un zumzet de albine.
Jos, in beznele cu gratii,
Ruga se facea suspin,
Iar suspinul - frunti de crin,
Catre poarta Prea Curatei.
In zadar puneau la use
Lant si lacat robilor -
Plansul nu avea zavor,
Ruga nu stia catuse.
Dar afar', cetatea-nfranta,
Fara clopote si sfinti,
Nu stia ca-n nopti fierbinti
Robii temnitelor canta.
Si-au trecut peste cetate
- bivoli sforaind pe nari -
Ani cu sange pe spinari
Si in coarne cu pacate.
Parea ziua saptamana,
Luna an si anul veac.
Molimile fara leac
Duceau foametea de mana.
Prin clopotnite-n ruina
Bufnite si lilieci.
Mocneau inimile-n teci,
Sabii roase de rugina.
Tot mai coplesiti crestinii
Si stapanii tot mai crunti.
Tot mai silnice pe frunti
Si osandele si spinii.
Se gatea de drum lastunul
Pe-un cer dulce de gustar.
Targoveti cu pas amar
Nu-si zambeau din mers nici unul.
Uliti vechi, medievale,
Ii vedeau urcand incet.
Un burete de otet -
Gandul imbibat de jale.
Era ceas de dimineata
De smarald si de margean.
Si deodata, intr-un geam,
Dimineata prinde fata.
Nimeni nu baga de seama
Cum, din aur si topaz,
Raza se facea obraz,
Limpezimile - marama.
Cerul deveni privire
Si lumina chip duios -
Maica Domnului Hristos
Pe tulpina ei subtire.
In fereastra sclipitoare -
Chipul Precistei balai,
Rupt din fulgere de rai
Si din viscole de soare.
Si cum stralucea Fecioara,
Nezarita la-nceput,
Ochii ei din geamul mut
Luminara ulicioara.
Doua tinere drumete
Ii vazura chipul sfant;
Si-ntr-un tipat lung s-au frant
Cu minunea ei pe fete.
In metanie - amandoua -
Pareau creanga de cais,
Leganandu-se ca-n vis
De prea multa floare noua.
Se-nclinau in rugaciune
Tanci, batrani, barbati, femei.
Ulita sorbea scantei
Din fereastra cu minune.
De multi ani icoana sparta
Nu lucise pe pereti.
Ca din somnul altei vieti
Se scula cetatea moarta.
Desteptati ca din morminte,
Toti nevolnicii de ieri
Inviau ingenuncheri
Stralucirii Maicii Sfinte.
Se-mbulzea cetatea toata
Ca sa-nchine fruntea-n praf.
Parca fosnet de seraf
Plutea moale peste gloata.
Pandele de pe creneluri -
Semn si tulnic de furtuni.
Alelei ! Crestini nebuni,
Streang v-asteapta si maceluri.
Cnuturi de smintita hoarda
Peste rugile din drum.
Caste flacari fara fum
Taina nu-nceta sa arda.
Geamul spintecat de pietre -
Pulbere si licurici.
Cetele-n genunchi sub bici
Nu urnira catre vetre.
Beti de slava si mistere
Ochii lor privira-n sus.
Maica Domnului Iisus
Sta pe-un zid de giuvaere.
Scanteia in zid granitul,
Ardea piatra de bazalt.
Era fruntea-azur inalt,
Era zambet infinitul.
Strigat sfant de adorare.
Urlet de pagan blestem.
Steaua de la Betleem
Ziua falfaia pe zare.
Gloata tot batea metanii
Cand in zid bateau berbeci ;
Sub divinul chip de veci
Sangerara bolovanii.
Murul se surpa cu vaier,
Spart in chiotul barbar.
Ochi smeriti catara iar:
Maica fulgera in aer.
Peste freamatul multimii,
Intr-un cearcan de safir,
Ea lucea ca un potir
Si zambea ca heruvimii.
Peste haita ticaloasa,
Spumegand uimita-n loc,
Ea-ndulcea cerescul foc
Pe-un obraz de chiparoasa.
Aerul in valvataie
Barda cum sa-l surpe-n glod ?
Taina, sus, peste norod,
Ce hanger putea s-o taie ?
Sfanta lin urca in spatiu
Pe-un chilim de aurori.
Ca un vuiet de valtori,
Jos, vuiau ingenunchiatii.
Din vecii de ne'nceputuri
Aripi verzi dadeau ocol.
Ingheta hangeru-n gol,
Gheara degera pe cnuturi.
Limba impietrea nauca
Cu ocara-n varful ei.
In lumina Precistei
Cadea streang, pica maciuca.
Numai gloatele-n extaze,
Sub un viscol de azur,
Se-mbatau de aur pur,
De mirezme si de raze.
Si dand sunete minunii,
Clopote pornira glas.
Ce Arhangheli le-or fi tras ?
Oameni nu trageau de funii.
De multi ani nu mai urcase
Glasul lor in vechiul burg,
Fara clopote-n amurg,
Fara vechi iconostase.
Si-acum sunetul straluce
Ca o ploaie de arginti,
In cetatea fara sfinti,
In cetatea fara cruce.
Robii temnitei de piatra
Le-auzeau prin usi, prin zid.
Zidul tremura fluid,
Robii-nchisi vedeau prin piatra.
Vedeau taine de zapada,
De vazduh si de vapai.
Lanturi, paznici si calai
Nu-i puteau opri sa vada.
Zidurile-n stralucire
Cum cutremurau naluci,
Burgu-ntreg ardea de cruci,
De icoane si potire.
Ulita era mireasma
Si cetatea toata zvon ;
Orice meterez - amvon,
Orice turn - catapeteazma.
Ce puteri prindeau sa miste,
Ce aeriene maini,
Portile cu vechi tatani
Ruginite de rastriste ?
Ca salbaticii de straja
le vedeau cum se deschid.
Pe turtitul chip livid
Se holba mirarea-n groaza.
Din zbarlitele dihanii
spaima-ngalbenea momai;
si din crestet in calcai
le slutea in pocitanii
Din cetatea cu lumine,
haita da-napoi prin porti,
cu ochi mici, cu maini de morti,
in piei strambe de jivine.
Dar cetatea sub minune
nu privea-napoi nimic.
Pe scari dulci de borangic,
ea sta sus in rugaciune.
si de sus privea-nainte
Cerul Domnului, ramas
ca un vechi iconostas
in Cetatea Maicei Sfinte.
Radu Gyr
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.