Foamea de Dumnezeu

Foamea de Dumnezeu Mareste imaginea.

Despre Post, ce se poate spune în plus? Avem atâtea mărturii din Sfânta Scriptură, din Viețile Sfinților Părinți, din învățăturile Părinților duhovnicești, precum și alte multe informații mediatizate, unele în scopuri strict comerciale. O întreagă „paletă de oferte” pentru toate gusturile!

Părintele Arsenie Boca afirmă că „postul e vechi și începe odată cu omul”. Este prima poruncă pe care Dumnezeu ne-a dat-o, pentru binele nostru, ca să învățăm STĂPÂNIREA DE SINE.

Părintele Augustin Kandiotis, Mitropolitul de Florina, ne arată de ce Postul e o „rânduială veche”, având „aceeași vârstă cu omul”, și totodată prima „armă duhovnicească”.
Când Dumnezeu i-a făcut pe Adam şi pe Eva, le-a spus să mănânce din roadele tuturor pomilor din

Rai în afară de unul, din Pomul cunoștinței binelui și răului. Din nefericire, Adam şi Eva nu au păzit acest Post uşor şi au fost pedepsiţi, fiind izgoniți din Rai.

Au postit Moise, Ilie, toţi patriarhii, profeții şi drepţii din Vechiul Testament. Au postit evreii, au postit toate popoarele.

Dar mai înainte de toate, Postul îl recomandă Domnul nostru Iisus Hristos prin faptele şi pildele Sale.

După botezul Său, Hristos s-a dus în pustie, a rămas acolo 40 de zile, a fost ispitit de satana şi l-a biruit pentru noi. Acolo a postit aspru, adică nici nu a mâncat și nici nu a băut nimic.

Aşadar Postul se întemeiază şi pe Vechiul şi pe Noul Testament. De aceea creştinul „trebuie” să postească!

Și dacă acest argument biblic e mai greu de „digerat”, iată tot un cuvânt al Părintelui Augustin, care ne reamintește că medicina recomandă postul ca medicament. Un medic înţelept a spus că noi, oamenii, ne săpăm groapa, adică mormântul, „cu furculiţele şi cu lingurile”!

Apoi, spre rușinea noastră, a oamenilor, întâlnim postul până şi în natură, la animale. Broasca țestoasă, şarpele, ursul trec prin perioade de hibernare, când bineînțeles se poate spune că „postesc”. Iată că Postul este o lege universală!

Excepţie de la post fac copii, bolnavii, cei înaintaţi în vârstă, femeile care alăptează. Biserica noastră este iubitoare de oameni, în niciun caz nu vrea să-l „nimicească” pe om.

Postim după pilda Mântuitorului, ca să tăiem poftele, sau postul nostru ne duce de râpă, pentru că ne îmbuibăm cu mâncare de post?

Postul e o atitudine firească, de bun simț, cât timp ne raportăm la Hristos, care S-a jertfit pentru noi din iubire. Doar așa Postul devine ceva normal, adică postim pentru că suntem creştini ortodocși. Altfel e doar o obligație sau o corvadă greu de dus până la capăt, unica motivație pentru a posti fiind „iluzia” că prin Post mă mântuiesc sau am o „bulină albă” de la Dumnezeu pentru osteneala mea.

Părintele Teofil Părăian sintetizează cele spuse: Postul nu este un „mijloc”, în înţelesul că dacă îl ţin într-un anumit fel mă duc garantat în Rai. E o chestiune de disciplină, adică dacă îl ţin aspru sau nu-l ţin aspru, asta-i o chestiune personală, după trebuinţele personale, după organismul pe care îl avem şi după munca pe care o desfăşurăm.

Părintele exemplifica în acest sens cazul celor care lucrează în mediul toxic, în fabricile de la Victoria şi Făgăraş, unde li se dădea lapte ca să poată face faţă acelui mediu nociv. În acest caz și în alte cazuri care privesc direct sănătatea, nu li se poate impune oamenilor să ţină postul, pentru că ei au un regim pe care cei de demult nu l-au avut şi pe care nu l-au prevăzut.

De aceea Biserica nu a constrâns și nu a condamnat pe nimeni dintre cei care nu pot să postească. Din contră, prin pogorămitele ei, cheamă pe toți credincioșii la Ospățul Domnului. În fond și la urma urmei, fiecare e liber să aleagă dacă postește sau nu.

Dar, o mică osteneală poate aproape oricine să facă, cu gândul la jertfa Mântuitorului Iisus. Legat de acest aspect, Maica Siluana Vlad afirmă simplu: „Vă rog să vă iasă din cap că am putea să nu postim. Putem să postim mai mult, mai puţin, mai aspru, în funcţie de cum e putinţa fiecăruia şi după sfatul duhovnicului, dar postul face parte din relaţia cu Dumnezeu şi să nu ne imaginăm că Spovedania sau Împărtăşania ar putea să ne modifice, că focul acela ar putea să ne ajute fără contribuţia noastră, fără asceză. Creştinul creşte şi întăreşte legătura cu Dumnezeu prin asceza lui, care înseamnă post, priveghere, rugăciune”.

Cert e că Postul rămâne doar un mijloc de a ne apropia de Dumnezeu, dar în niciun caz un mijloc care ne mântuiește prin el însuși sau care mă îndreptățește să mă consider mai virtuos decât alții, și deci mai „eligibil” dintre toți cei „înscriși” pe lista celor care aspiră și „concurează” pentru un loc în Împărăția lui Dumnezeu.

În ce privește roadele Postului, cuvântul Părintelui Arsenie Boca este suficient: Mai bine de jumătate din numărul patimilor sunt ale minţii, iar Postul lucrează şi asupra acestora. În plus, un organism „topit cu postul” nu mai are puterea să schimbe CONVINGERILE CONŞTIINŢEI.

Postul este o rânduială a Sfintei Biserici, care are ca temei porunca Mântuitorului Iisus Hristos și exemplul Lui de viață. De aceea este și o lucrare a omului ca să ne bucurăm împreună de darurile lui Dumnezeu ce se dau în Biserică.

Fără „foamea” de Dumnezeu nu simți nevoia să-L cauţi pe Dumnezeu. Când eşti mereu sătul, nu simţi că îți este „foame” de Dumnezeu și nu realizezi că Dumnezeu îți lipseşte.

Apoi, noi nu ne putem bucura de Dumnezeu dacă nu avem „conştiinţa micimii noastre”. Când suntem sătui și ne merge bine, fiecăruia i se pare că e grozav, că e „cel mai tare din parcare”.

Sau, dacă suntem flămânzi şi alergăm după mâncare, ni se pare că suntem cei mai „nefericiţi” și cei mai oropsiți de pe fața pământului.

Dar nu ne dăm seama ce anume ne lipseşte, că de fapt ne lipseşte Dumnezeu, și pe El trebuie să Îl chemăm în viața noastră ca să umple „golul” din noi (Maica Siluana Vlad, „Trupul omului - potir al Trupului Domnului”, Editura Doxologia, Iași, 2015).

Și pentru că am amintit câteva dintre roadele Postului, iată care ar putea fi urmările tendinței noastre de a DEVORA totul, și mai ales unii pe alții, așa cum ne avertizează Părintele Augustin Kandiotis: Vom plăti pentru îmbuibarea noastră. Vor veni iarăşi ani de foamete şi se va împlini cuvântul Sfântului Cosma Etolianul: „Un pumn de făină – un pumn de aur”!

Sorin Lungu

Despre autor

Sorin Lungu Sorin Lungu

Colaborator
157 articole postate
Publica din 18 Ianuarie 2018

Pe aceeaşi temă

19 Martie 2019

Vizualizari: 289

Voteaza:

Foamea de Dumnezeu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE