Ce este postul?
Postul este retinerea totala sau partiala de la anumite alimente si bauturi, pe un timp mai lung sau mai scurt, avand menirea de a intari unirea cu Dumnezeu. Postul trupesc trebuie insotit si de cel sufletesc: retinerea de la pofte, patimi si ganduri rele. Postim pentru reinnoirea vietii prin parasirea pacatelor si impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului. Astfel, in una din canatarile bisericesti de post, se spune: “Ziua postului parasire de pacate sa-ti fie, suflete, si catre Dumnezeu plecare si apropiere”. Trebuie sa retinem ca rostul postului este indreptarea duhovniceasca, nu regimul alimentar, care ramane doar un instrument ajutator pentru domolirea poftelor si pornirilor trupesti. In zadar vom tine post, daca vom continua sa fim cuprinsi de manie, ura, invidie, lacomie, graire in desert, etc.
Originea postului
Sunt persoane care leaga originea postului de cultul mortilor din vechime. Potrivit acestora, postul isi are originea in sacrificiile de animale aduse pentru cei morti si de care cei vii nu trebuiau sa se atinga. Alte persoane sustin ca postul a luat nastere din durerea cauzata de trecerea la cele vesnice a persoanelor dragi, durere care a avut ca urmare fireasca neglijarea mancarii si bauturii. Dupa unii Sfinti Parinti, precum Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur, postul isi are originea in rai, prin interzicerea data de Dumnezeu protoparintilor nostri de a manca din pomul oprit.
Existenta postului in alte religii
Egiptenii si babilonienii practicau postul ispasirea pacatelor. Greco-romanii il practicau atat din motive igienice, cat si religioase. De ex., in cultul zeitei Ceres (Demeter), postul era socotit ca un mijloc de castigare a unor puteri spirituale. Pentru budistii si brahmanii de azi postul este o regula de viata. Mahomedanii au si ei un post de mai multe zile, numit Ramadan, in timpul caruia nu mananca nimic, de la rasaritul soarelui pana seara.
Postul in Vechiul Testament
Dumnezeu randuieste prin Moise, postul din ziua Curatirii sau Ispasirii (ziua a zecea din luna a saptea: Lev. XVI, 29 si XXIII, 32).
Dupa captivitate s-au adaugat noi posturi generale, pe langa cele vechi, din luna a saptea (sarbatoarea Ispasirii), si anume posturile din lunile a patra, a cincea, a sasea si a zecea, cel din ajunul sarbatorii Purim s.a. (Zaharia VII, 5 ; VIII, 19 ; Estera IX, 31 s.a.). In general, acestea tineau doar o zi.
Cei mai zelosi, mai ales fariseii, posteau regulat cate doua zile pe saptamana: lunea si joia (Luca XVIII, 12). Se mai instituiau posturi generale speciale (incidentale), in imprejurari triste din viata publica a evreilor (ca moartea regelui) sau pentru inlaturarea unor mari nenorociri, socotite pedepse dumnezeiesti ( Judec. XX, 26 ; Estera IV, 13 ; Ieremia XXXVI, 9).
In legatura cu postul particular, amintim ca Moise a postit 40 de zile pe muntele Sinai inainte de a primi tablele Legii (Iesire XXXIV, 28) ; Daniel in Babilon a postit trei saptamani (Dan. X, 2-3) ; regele David postea adesea cu pocainta (Ps. XXXIV, 13 ; CVIII, 24).
De obicei, evreii insoteau postul alimentar cu rugaciuni de cainta si cu frangerea inimii pentru pacatele savarsite, manifestata prin anumite semne exterioare ale intristarii : presararea cenusii pe cap, plangerea, smolirea fetei, uneori imbracarea in sac si sfasierea vesmintelor ( Matei VI, 16-17).
Conceptia crestina despre post
Mantuitorul a postit 40 de zile inainte de inceputul activitatii Sale publice (Mat. IV, 2 ; Marcu I, 13 si Luca IV, 1-3) si a invatat pe ucenicii Sai, ca postul este inseparabil de rugaciune (Mat. IV, 1 ; Marcu IX, 29). El l-a recomandat ca pe un mijloc de lupta impotriva ispitelor si a puterii diavolului (Mat. XVII, 21), insistand ca nu trebuie practicat numai cu forme externe, dupa obiceiul iudeilor.
Sfintii Apostoli au practicat si ei postul. Asa, de ex., Sfantul Apostol Pavel a postit si a indemnat pe fiii sai duhovnicesti sa practice postul, unit cu rugaciunea (Fapte IX, 9 ; XIII, 2-3 si XIV, 23 ; 2 Cor. VI, 5 ; 1 Cor. VII, 5).
Pentru societatea noastra postul este inteles gresit. Multi considera postul o forma nefireasca prin care omul este persecutat pentru pacatele sale. Insa, pentru traditia crestina postul reprezinta o normalizare a naturii noastre, si nu o persecutare a acesteia.
Ne-am invatat sa postim in diferite variante de compromis: postim fie in prima sau ultima saptamana, fie pe sarite sau macar trei zile inainte postul de mai multe zile. Uitam ca trebuie sa dam ceva de bunavoie de la noi, din poftele si placerile noastre, in schimbul vietii dumnezeiesti. Orice efort al omului e binevenit, dar nu trebuie sa ne multumim cu jumatati de masura.
Primele reglementari privitoare la post
Primii crestini au postit, probabil, dupa obiceiul iudaic, insa, Biserica crestina n-a adoptat nici unul din posturile evreilor.
Primele prescriptii cu privire la post se gasesc in Didahia (invatatura) celor 12 apostoli, care fixeaza zilele de miercuri si de vineri ca zile de post pentru crestini, in locul postului iudaic de luni si joi.
2. Ajunari (posturi) de o zi pe an: Ajunul Botezului Domnului (5 ianuarie); Ajunarea din ziua taierii capului Sf. Ioan Botezatorul (29 august); Ajunarea din ziua Inaltarii Sfintei Cruci (14 septembrie).
Posturile de mai multe zile in decursul anului bisericesc sunt:
Postul Patruzecimii (al Paresimilor, al Pastilor);
Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel;
Postul Adormirii Maicii Domnului;
Postul Nasterii Domnului (al Craciunului).
Adrian Cocosila
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.