In Sfanta Scriptura, Mantuitorul ne descopera de ce nu trebuie sa ne judecam semenii: "Nu judecati ca sa nu fiti judecati!" (Matei 7, 1); "De ce vezi paiul din ochiul fratelui si barna din ochiul tau nu o iei in seama? Sau cum vei zice fratelui tau: lasa sa scot paiul din ochiul tau si iata barna este in ochiul tau? Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Matei 7, 2-5)
Patima vorbirii de rau, de multe ori, mimeaza dragostea. Sfantul Ioan Scararul marturiseste in acest caz: "Am auzit pe unii care cleveteau si am ramas uimit, caci acesti lucratori ai rautatii se aparau raspunzand ca fac aceasta din dragoste si din purtare de grija fata de cel pe care-l cleveteau... Daca spui ca il iubesti, roaga-te in taina pentru dansul, nu-l lua insa in bataie de joc. Facand asa, vei bineplacea Domnului".
Sa cautam sa ne raportam la toti oamenii la fel, dupa cum spun Sfintii Parinti: “Sa nu zici ca unul e mai bun si altul mai putin bun”. Acest sfat ne va pazi de vorbirea lui de rau.
"Este tinut de rau cineva ca-si barfeste aproapele, ca-l asupreste cu vorbele, ca zice rau de el. Acela se impaca si zice: "A barfi nu inseamna nimic". Cu toate acestea, vorbirea de rau zamisleste ura grozava, dusmanii fara odihna, ocari fara ispravire. Dupa ocari urmeaza loviri, dupa loviri, adesea, ucideri... Cel ce merge catre prapastie, chiar de nu cade, dar se cutremura, se intampla ca aceasta cutremurare sa-l faca sa se clatine si sa se prabuseasca in gol. Tot asa, daca in loc de a ne departa de pacate, calatorim alaturi de ele, vom trai necontenit cu teama si adesea vom ceda lor" (Sfantul Ioan Gura de Aur)
"Nu cele ce se fac dupa fire sunt pacate, ci cele rele prin alegerea cu voia. Nu este pacat neinfranarea limbii la multumire si rugaciune, dar este pacat la vorbirea de rau”.
"Fericit si de trei ori fericit este cel care nu si-a spurcat limba cu vorbirea de rau a aproapelui; cel care nu si-a spurcat inima cu limba, ci intelege ca noi toti suntem sub pedeapsa; cel care nu se bucura de vorbirea de rau, ci uraste aceasta patima. Pentru ca cel care nu vorbeste de rau pe aproapele, s-a pastrat fara prihana. Acesta nu se impiedica si cugetul lui nu este spurcat. Cel care alunga duhul vorbirii de rau nu va mai fi aproape de oamenii rai si va birui legiuni de demoni. Cel care nu a vorbit de rau pe aproapele, a dobandit o comoara care nu-i poate fi furata. Cel care nu vorbeste de rau a evitat uciderea de frati si altii nu-l vor vorbi pe el de rau. Cel care nu este prins de duhul vorbelor rele a cunoscut cu adevarat ca el insusi este om trupesc si s-a pazit de orice pata. Cel care nu este in cardasie cu vorbitorul de rele va fi impreuna locuitor cu ingerii. Cel care nu si-a otravit urechile si limba cu cuvinte urate, acela are buzele lui pline de roadele Duhului Sfant. De aceea, cu adevarat ferice de omul care s-a ferit de vorbirea de rau". (Sfantul Efrem Sirul)
-
Clevetirea
Publicat in : Pilda zilei
-
Clevetirea
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Cel care iubeste clevetirea, acela ii slujeste diavolului
Publicat in : Credinta -
Clevetirea alunga harul
Publicat in : Pilda zilei
-
Despre clevetire
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.