Predică la Duminica a XXX-a după Rusalii
(Dregătorul bogat - păzirea poruncilor)
„Ceva îţi mai lipseşte! Du-te, vinde averea ta şi împarte banii săracilor şi vei avea comoară în ceruri, ş-apoi vin-o şi-Mi urmează Mie!ˮ
Fraţi creştini,
Evanghelia care s-a citit astăzi este numită şi evanghelia tânărului bogat sau a dregătorului bogat. Ea ne vorbeşte despre nevoia de a fi milostiv. Biserica a rânduit ca această evanghelie după Sfântul Luca să fie citită în Postul Naşterii Domnului pentru a ne îndemna la milostenie.
Tânărul bogat din evanghelia de astăzi era o persoană evlavioasă care a îngenuncheat în faţă Mântuitorului Iisus şi L-a întrebat zicând: “Învăţătorule bun ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?”. Aşadar, un om evlavios care a venit cu gând curat la Mântuitorul Iisus Hristos, şi care, tânăr fiind, a întrebat: “Ce să fac pentru a moşteni viaţa veşnică?”. Evanghelia după Sfântul Marcu ne spune că Iisus l-a privit cu drag pe acest tânăr pentru că a pus întrebarea cea mai serioasă a vieţii omului pe pământ: “Ce să fac pentru a moşteni viaţa veşnică?”.
Acest tânăr era un om bogat şi nu ducea lipsă de nimic, dar totuşi, bogăţiile trecătoare nu-i aduceau toată mulţumirea în suflet şi căuta ceva mai mult decât oferă lumea aceasta trecătoare, materială.
Când a pus întrebarea: “Ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?”, i s-a cerut să spună cum a pus în practică Sfânta Scriptură, în care se spune: „să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu fii martor mincinos, să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama taˮ. Auzind acestea, el a răspuns Mântuitorului Iisus Hristos: “Toate acestea le-am păzit din tinereţe”, şi atunci Mântuitorul Iisus Hristos, cunoscătorul de inimi, Care ştia că acest tânăr este virtuos şi evlavios, îi spune: “Ceva îţi mai lipseşte! Du-te, vinde averea ta şi împarte banii săracilor şi vei avea comoară în ceruri, ş-apoi vin-o şi-Mi urmează Mie”. Fericitul Ieronim ne explică în Comentariu la Matei că „a urma pe Mântuitorul înseamnă a-L imita și a călca pe urmele pașilor Săiˮ. La acest sfat al Mântuitorului Iisus Hristos, tânărul bogat s-a întristat pentru că era foarte bogat; şi a plecat îngândurat, a plecat întristat pentru că n-a putut să ia o hotărâre potrivit sfatului pe care l-a primit.
Văzând că tânărul bogat s-a întristat şi a plecat, Mântuitorul Iisus Hristos, zice ucenicilor prezenţi: “Cât de greu vor intra bogaţii în Împărăţia Cerurilor. Mai uşor îi este cămilei să intre prin urechile acului, decât unui bogat să intre în Împărăţia Cerurilor!”. Iar ucenicii au întrebat: “Cine atunci se poate mântui?”. Iar Mântuitorul a răspuns: “Cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu”.
Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia 63 la Evanghelia după Matei spune că „Hristos nu a făcut această afirmație, că ceea ce este imposibil la om este posibil la Dumnezeu doar ca tu să stai liniștit și să nu faci nimic și să lași totul în seama lui Dumnezeu. Nu, El a spus asta ca să înțelegi importanța chemării lui Dumnezeu în ajutor în acest concurs greu și ca să alergi cu grabă și cu stăruință la harul Săuˮ.
Fraţi creştini,
Evanghelia ne arată că tânărul acesta evlavios şi virtuos, cu viaţa curată şi împlinitor al poruncilor Vechiului Testament, totuşi nu era milostiv. Prin aceasta, evanghelia vrea să ne arate că nu e suficient să nu facem rău cuiva, să nu furăm, să nu supărăm pe cineva, să nu nedreptăţim pe cineva, ci trebuie să facem şi mult bine ca să ne mântuim. Trebuie să fim milostivi precum Tatăl Cel din Ceruri milostiv este.
Iată ce spune Sfântul Vasile cel Mare despre bogăție: „Pe cine l-a cruţat moartea fiindcă a fost bogat? De cine s-a îndepărtat boala fiindcă a avut bani? Până când aurul va sugruma sufletele, până când va fi undiţa morţii, până când va fi momeala păcatului? Din pricina bogăţiei, rudele nu mai ţin seama de rude, fraţii se uită cu ochi ucigaşi la fraţi. Pentru ce, oamenilor, vă supuneţi voi înşivă la chinuri? Cine a prefăcut bunurile voastre în arme împotriva voastră? Banii v-au fost daţi să vă ajute să trăiţi, şi nu să vă ajungă povară de păcate. Bogăţia v-a fost dată să vă puteţi răscumpăra sufletul, nu ca să vă fie pricină de pierzare”.
De asemenea, Sfântul Ioan Gură de Aur, arată că Mântuitorul Hristos, „nu critica banii în sine, ci voințele celor care era stăpâniți de ei. Dacă pentru bogat este greu să intre în Împărăția Cerurilor, darămite pentru cel avar. Căci dacă zgârcenia din propria avere este un impediment la a câștiga Împărăția, gândiți-vă ce foc se adună prin răpirea averii altuiaˮ.
Iar acelaşi Sfânt Părinte ne spune că „tirania banului este un lucru puternic. Chiar dacă am dobândit unele virtuți, avariția poate să le piardă pe toateˮ.
Tânărul bogat din evanghelia de astăzi avea în sufletul lui ascunsă o boală: patima lăcomiei de averi materiale. Şi aceste averi, dincolo de haina evlaviei lui şi a vieţuirii lui virtuoase, devenise un idol ascuns. Şi atunci Mântuitorul Iisus Hristos, ca un mare Doctor al sufletului, cunoscând sufletul acestui tânăr şi lăcomia lui după averile materiale limitate şi trecătoare, a vrut să-l elibereze de această robie ascunsă, şi de aceea a spus: “Îţi mai lipseşte ceva ca să fii desăvârşit. Vinde averile tale, împarte banii săracilor şi vei avea comoară în cer, ş-apoi vin-o de-Mi urmează!”.
Cum poate cineva vinde averile materiale, pământeşti şi a aduna comoară în ceruri? Ce fel de comori se adună în ceruri când împărţim celor săraci averea noastră? Sau ce comoară adunăm în ceruri prin milostenie?
Ei bine, transferul bunurilor materiale în ceruri se face prin iubirea milostivă de ajutorare a celor nevoiaşi, a celor săraci. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: “Averile pe care le pui în mâna săracilor, le pui într-o vistierie sigură, în mâna lui Dumnezeu. Mâna lui Dumnezeu îţi va da averile înapoi, întregi şi bine păzite; iar când te vei duce în patria ta (cerească), odată cu averile tale, vei fi lăudat, vei fi încununat şi pe deplin mulţumit şi fericit”.
Iar Sfântul Nicolae Velimirovici adaugă: „Săracii sunt cei care folosesc bogăţiile tale nu ca să se împodobească cu ele, nu ca să se înrobească lor, ci ca să aibă pâinea cea de toate zilele, ca să poată îndura viaţa, ca să aibă şi ei un sprijin. Tot ce dai în chip de bun trupesc se va întoarce preschimbat în bun duhovnicescˮ.
De asemenea, Origen în Comentariu la Matei explică: „Unii spun că cel ce dă săracilor se folosește de rugăciunile lor. Ia ca ajutor la mântuirea sa belșugul darurilor duhovnicești al celor săraci în lucruri materiale ca să umple golul său, precum o sugerează și apostolul în a doua epistolă către Corinteni 8, 14: „Prisosința voastră să împlinească lipsa acelora, pentru ca şi prisosința lor să împlinească lipsa voastră, spre a fi potrivire, precum este scris: “Celui cu mult nu i-a prisosit, şi celui cu puțin nu i-a lipsit”. Căci Dumnezeu ascultă de rugăciunile săracilor care au fost mângâiațiˮ.
Fraţi creştini,
Noi nu luăm cu noi averile materiale după moarte, după despărţirea sufletului de trup şi de tot ceea ce este material în lumea aceasta, dar luăm cu noi în suflet, pentru eternitate, lumina faptelor bune. Când am făcut o milostenie se luminează sufletul nostru pentru că se luminează în primul rând sufletul celui care a primit milostenia noastră ca pe un dar de la Dumnezeu, iar Dumnezeu a folosit mâinile noastre ca să ajute pe cel nevoiaş. Şi în felul acesta, o fapte bună s-a transformat în sufletul nostru într-o calitate, numită bunătate. Cel ce săvârşeşte des fapte bune, cu timpul devine bun. Nu cel care o singură dată a făcut o faptă bună în viaţa lui este numit bun, ci cel care face binele des este considerat de Dumnezeu şi de oameni ca un binefăcător, ca un om bun. Şi la sufletul bun priveşte Dumnezeu când trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică. Citeşte în suflete într-o clipită, câtă lumină am adunat în sufletul nostru; lumină prin rugăciune, lumină prin pocăinţă, lumină prin citirea şi ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, dar şi lumină prin milostenie.
Acestea sunt comorile din ceruri, netrecătoare, lumina sufletului. Oamenii vor fi diferiţi ca luminătorii cerului, spune Sfânta Scriptură; potrivit luminii adunate în suflet, adunate, cum am spus, prin rugăciune, dar şi prin fapte bune.
Deci acest tânăr mai trebuia să fie şi milostiv. El era credincios, era evlavios, era curat, era un om virtuos, dar era zgârcit. Există ispita aceasta la foarte mulţi oameni evlavioşi, care sunt prezenţi la toate slujbele, dar sunt zgârciţi. Dacă evlavia nu este unită cu milostenia, înseamnă că avem candele frumoase, dar nu avem ulei în candelă. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur, spune că din cele zece fecioare care aveau candele, numai cinci au avut şi ulei; şi spune: “uleiul este milostenia”.
Evanghelia de astăzi ne arată că orice om credincios trebuie să fie şi milostiv, pentru că Tatăl nostru Cel din Ceruri milostiv este. De aceea s-a spus că Împărăţia lui Dumnezeu se poate lua numai prin milostenie, când suntem milostivi. De ce? Pentru că Dumnezeu cel milostiv se recunoaşte în cei milostivi, şi cei milostivi îl înţeleg şi îl iubesc pe El şi se pot apropia de El în bucuria şi slava iubirii preamilostive a Preasfântei Treimi.
Este timpul postului. Să ne umplem sufletele de lumina faptele bune, fie ele materiale, fie ele spirituale ca să putem avea comoara în ceruri şi pentru a împlini îndemnul Mântuitorului: “Vino de-Mi urmează Mie!”.
Amin!
Stefanel Gheorghe
stefanel gheorghe
-
Dregatorul bogat
Publicat in : Predici de duminica -
Dregatorul bogat - pazirea poruncilor
Publicat in : Duminica a 30-a dupa Rusalii -
Dregatorul bogat - Pazirea poruncilor
Publicat in : Duminica a 30-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.