Iubiti credinciosi,
Daca ar veni aici 40 de ritori impodobiti cu darul bunei vorbiri, nu ar fi in stare sa ne vorbeasca indeajuns despre viata si patimirea Sfintilor 40 de Mucenici, a caror sfanta praznuire o facem astazi. Si daca patruzeci nu ar putea face lucrul acesta, cum as putea eu singur, cel cu totul neiscusit in frumoasa vorbire, sa va spun si sa va zugravesc, prin cuvant, o icoana atat de minunata despre chinurile, suferintele, rabdarea si nevointele acestor 40 de ostasi viteji si nebiruiti ai lui Hristos de la Sevastia?

Totusi, cerand ajutorul lui Dumnezeu, voi incerca sa arat dupa a mea slaba putere, istoria sfanta a patimirii acestor 40 de Mucenici, pe care Sfanta noastra Biserica Ortodoxa ii cinsteste cu o deosebita praznuire de aproape doua mii de ani. Sfintii 40 de Mucenici au patimit pentru credinta lui Hristos pe vremea paganului imparat Liciniu, in orasul Sevastia Armeniei, de la un eparh salbatic si pierzator cu numele Agricolae. Acesti sfinti au fost cu totii ostasi ai imparatului pamantesc, viteji in razboaie, care mai pe urma s-au aratat si ostasi alesi ai imparatului ceresc. Trei dintre ei cu numele de Chirion, Candid si Domnos, erau foarte iscusiti in dumnezeiestile Scripturi, si aflandu-se despre ei ca sunt crestini, voievodul cel pagan i-a prins si ii silea sa se inchine idolilor neinsufletiti, prin care paganii aduc jertfe diavolilor.

Aducandu-i la judecata, tiranul Agricolae, mai intai i-a laudat cu viclenie, ca sa-i insele; apoi, vazand ca nu se supun, le-a spus sa respecte imparatestile legi si sa jertfeasca zeilor, ca sa nu fie munciti si pedepsiti cu moartea. Iar ostasii imparatului ceresc au raspuns: „Daca pentru imparatul pamantesc am aratat atata vitejie in razboaie, precum stii, apoi cata vitejie si jertfa se cuvine sa aducem noi imparatului Celui fara de moarte, Ziditorul tuturor?" Iar paganul eparh, vazand statornicia lor in credinta, le-a zis: „Una din doua alegeti: Ori sa va inchinati zeilor si sa le aduceti jertfe, ca sa luati daruri de la imparatul, ori, daca nu va supuneti, veti fi lipsiti de dregatorie si veti suferi munci amare".

„Noi suntem crestini, au raspuns ei, si pentru imparatul nostru Iisus Hristos suntem gata a ne jertfi si a muri". Acestea zicand sfintii, au fost aruncati in temnita, pana ce eparhul se va gandi cu. ce fel de moarte sa-i piarda. Iar sfintii, intrand in temnita ca intr-o biserica, si-au plecat genunchii la rugaciune, zicand: „Scoate-ne pe noi, Doamne, din ispita si din smintelile celor ce fac faradelege”.

La miezul noptii, pe cand se rugau, li s-a aratat Domnul, zicandu-le: „Bun este inceputul nevointei voastre. Iar cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui” (Matei 10, 22). Acest glas de sus auzindu-l toti, s-au bucurat si s-au rugat pana dimineata.

Dupa sapte zile Sfintii au fost scosi din temnita si adusi la judecata nedreapta. Pe cale, fericitul Chirion fiind mai tare in credinta ii sfatuia pe prietenii sai, zicand: „Fratilor, sa nu ne temem! Oare nu ne-a ajutat Dumnezeu in razboaie, cand il chemam si ii biruiam pe vrajmasi care erau atat de multi? Dar acum numai trei s-au ridicat asupra noastra: Satana, Liciniu si Agricolae, eparhii Armeniei, sau mai bine zis numai satana, vrajmasul nostru cel nevazut. Oare unul singur va putea sa ne biruiasca pe noi patruzeci? Sa nu fie!”

Deci i-a intrebat eparhul daca se leapada de Hristos ca sa jertfeasca idolilor. Dar ei nici n-au vrut sa auda. Apoi le-au promis dregatorii si averi, numai sa implineasca porunca imparatului. Ei insa strigau intr-un glas: „Noi suntem ostasii lui Hristos si suntem gata sa murim pentru El. Iar averile si cinstea imparatului nu ne trebuie, caci asteptam rasplata vietii viitoare".

Atunci eparhul a poruncit sa-i bata cu pietre si sa-i arunce din nou in temnita. Aici s-au rugat sfintii lui Dumnezeu pana tarziu, iar la miezul noptii au auzit un glas de sus: „Cel ce crede in Mine, de va și muri, va fi viu. indrazniti si nu va temeti de munci, ca in curand se vor sfarsi. Ci rabdati putin si veti primi cununi de biruinta!”

A doua zi Sfintii 40 de Mucenici au fost scosi din nou la judecata. Ei insa au raspuns eparhului intr-un glas: „Faceti-ne orice voiti, ca noi suntem crestini si nu ne vom inchina idolilor!” Auzind aceasta eparhul, s-a sfatuit cu ai sai si a hotarat sa-i arunce in temnita pana seara. Apoi a dat sentinta de moarte si anume sa fie dezbracati de haine si aruncati in lacul Sevastiei din apropiere, ca sa moara de frig, fiind iarna si ger.

Auzind Sfintii Mucenici hotararea de condamnare la moarte prin inghetare, au dat lauda lui Dumnezeu si s-au rugat cu lacrimi sa le dea putere a rabda chinurile pana la sfarsit. Apoi, imbarbatandu-se unul pe altul, s-au sfatuit in ce loc doresc sa li se aseze cinstitele moaste dupa ce vor lua cununa muceniciei.

La indemnul celor mai viteji dintre ei, Meletie, „ostasul lui Hristos”, impreuna cu alti doi, a scris o scrisoare de marturisire si de indemnare catre fratii lor de acasa. Scrisoarea s-a pastrat pana astazi sub numele de „Testamenul Sfintilor 40 de martiri ai lui Hristos, care s-au savarsit in Sevastia”.

La asfintitul soarelui, Sfintii 40 de Mucenici au fost dezbracati de haine si aruncati goi in lacul inghetat al Sevastiei. Era ger cumplit si se chinuiau de iutimea frigului. Dar ei strigau la Dumnezeu sa le dea putere si rabdare pana la sfarsit. Unii mai slabi strigau: „Iute este gerul”. Iar cei mai tari, raspundeau: „Dulce este raiul!” Altii ziceau: „Rece este gheata!” Ceilalti ii imbarbatau, zicand: „Fierbinte este dragostea de Dumnezeu!” Si asa se intareau unii pe altii, luptandu-se cu frigul si durerea.

Pe malul lacului se afla o baie cu apa calda, ca cei ce se vor lepada de Dumnezeu sa scape acolo de moarte. Si iata ca un ostas din cei patruzeci, slabind de ger, a alergat la acea baie si cum a deschis usa a cazut jos mort, pentru ca se departase Duhul Sfant de la el. Pe la miezul noptii o raza dumnezeiasca s-a revarsat din cer, a topit gheata si a incalzit pe Sfintii Mucenici. Apoi s-au coborat din vazduh 40 de cununi stralucitoare peste capetele ostasilor lui Hristos. Una, insa, plutea deasupra, caci unul din ei se lepadase. Atunci un ostas ce pazea pe mucenici, vazand cununa a strigat: „Si eu sunt crestin”. Apoi, dezbracandu-se, s-a aruncat in lac si cununa s-a asezat pe capul lui.

Dimineata cei 40 de martiri au fost scosi vii din lac si li s-au zdrobit fluierele picioarelor cu toiege pana ce si-au dat sfintele lor suflete in mainile lui Hristos. Numai cel mai tanar dintre ei, anume Meliton, nu murise. Paganii au asezat trupurile Sfintilor in care, sa le duca afara din cetate ca sa le arda. Dar mama Sfantului Meliton, vazand ca fiul ei ramane jos, imbarbatandu-se de Duhul Sfant, l-a luat in spate si alerga dupa carele acelea, ca sa nu fie despartit de ceilalti ostasi ai lui Hristos. „Vreau sa fiu mama de mucenic!” striga ea, indemnandu-si fiul sa rabde pana la capat. Pe cale Sfantul Meliton s-a savarsit in spatele mamei sale si s-a adaugat celorlalti.
Trupurile sfintilor au fost arse intr-un cuptor, iar cenusa lor a fost aruncata in apa. Putinele ramasite din moastele lor au fost adunate pe ascuns si duse la o biserica spre cinstire, cum cerusera Sfintii in testamentul lor.

Iubiti credinciosi,
Iata ce infricosate chinuri au rabdat Sfintii 40 de Mucenici, pentru dragostea lui Hristos. I-au batut si inchis in temnita, dar ei nu s-au infricosat. I-au aruncat goi, iarna, in lacul inghetat, dar ei nu s-au lepadat de credinta in Dumnezeu. Strigau paganii care ii chinuiau: „Inchinati-va zeilor si veti lua de la noi cinste si averi". Iar ei raspundeau: „Noi suntem crestini si nu ne trebuie cinste si avere pe pamant. Averea noastra este credinta in Hristos si viata vesnica!" Apoi le ziceau: „Iesiti din apa inghetata si intrati in baie, ca sa fiti vii si sa jertfiti idolilor!”. Iar ei strigau: „Nu ne lepadam de Hristos! Ramanem in ger sa murim pentru El, decat sa traim in baie impreuna cu diavolul!”.

Vedeti, fratilor, credinta mucenicilor, rabdarea si barbatia lor? Vedeti cat de greu s-a aparat dreapta credinta in Dumnezeu pana astazi? I-au batut, i-au aruncat goi in lacul inghetat, i-au ispitit cu cinste, cu averi si baia cea calda, dar ei nicidecum nu s-au lepadat de Hristos. Le-au zdrobit picioarele pana si-au dat sufletele, iar ei strigau pana in ultima clipa: „Suntem crestini si nu ne lepadam de Hristos!” Numai unul s-a lepadat si a murit, dar Dumnezeu a ales pe altul in loc. Fericiti sunt Sfintii 40 de Mucenici, caci, cu rabdarea si credinta lor, ne-au imbarbatat pe toti sa ne aparam dreapta credinta de secte si de necredinta! Fericiti sunt cei ce rabda necazurile vietii cu curaj si nadejde in Dumnezeu. Fericiti cei ce nu-si vand sufletul diavolului pentru averi si cinste trecatoare!

Vedeti credinta si barbatia mamei Sfantului Meliton? Ea nu plangea ca fiul ei moare pentru Hristos, ci se temea sa nu se lepede de El si sa nu fie lepadat din ceata Sfintilor Mucenici. Curajul acestei mame este aproape unic in Biserica noastra. Sa invatam mult din taria si barbatia ei. Mamele crestine sa nu-si ucida copiii, ci sa-i nasca si sa le dea o buna crestere duhovniceasca. Sa-i pazeasca de pacate si de ispitele inselatoare ale tineretii, care le aduc boala si moarte. Sa-i invete de mici dreapta credinta, rugaciuni si ascultare de pastori, de Biserica si de mai marii lor.

In tara noastra Sfintii 40 de Mucenici sunt mult cinstiti si pomeniti. In aceasta zi credinciosii aduc la biserica 40 de colaci in forma de 8, dupa numarul Sfintilor 40 de Mucenici, care se cheama popular „sfinti" sau „mucenici”. Sa stiti ca acesti 40 de colacei impletiti simbolizeaza cele 40 de cununi care le-au luat din cer pentru credinta si rabdarea lor. Sunt facuti din paine dulce si in forma de 8, pentru ca acest semn simbolizeaza vesnicia si dulceata vietii vesnice din ceruri.

Numele acestor 40 de sfinti sunt: Kirion, Candid, Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantis, Iulian, Lisinie, Aghie, Altie, Flavie, Acachie, Eodit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gae, Leontie, Atanasie, Kiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filactimon, Severian, Andion, Meliton si Aglae. Sfintii 40 de Mucenici ai lui Hristos au fost prinsi spre patimire la 26 februarie si si-au dat sufletele in mainile Domnului la 9 martie, pe vremea paganului imparat Liciniu, imparatind peste noi Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, in vecii vecilor. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

• Sfintii 40 de Mucenici
  Publicat in : Religie
• Biserica Sfintii 40 de Mucenici - Rudeni
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia
  Publicat in : Vietile sfintilor

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: