Doare rau cand cazi de pe Scara. Pana e Zi, mai putem re-urca. Prima treapta e cea mai dificila: lepadarea de lume. Sa ne lepadam de prostia lumii, de invidie, de rautate, de grija mancarii si a prosperitatii materiale.
In loc sa ne lepadam de lume, ne ingramadim sa nu o facem. Vrem cat mai multi bani, nu cat mai multa rugaciune. Din pacate, cautam cat mai multa securitate financiara, calcand in picioare sufletul. Preferam inca gratarele si picnicurile Lumii, impiedicandu-ne de prima treapta a Scarii. Pentru cei ce reusesc sa treaca de acest prim hop, e o bucurie sa salte peste neintristare. O data lepadata Grija, neintristarea postuleaza neimpatimirea.
Deja vorbim despre treptele altora. Cei care ajung aici, jubileaza. Noi ne zbatem, debutand, zvarcolind, lamentand, amanand… Amintindu-ne de moarte, ne piere groaza foametei (scuza puerila pentru incalcarea Poruncii) si apare dorinta mostenirii Luminii. Garile care urmeaza pe traseul initiatic devin descatusari: plansul inveseleste, blandetea insenineaza, uitarea raului vindeca, tacerea armonizeaza, iar privarea de minciuna e un cadou al libertatii.
Treapta puritatii nu e doar pentru copii, ci si pentru cei ce sunt asemenea nevinovatilor, preferand surasul gingas unei priviri pline de ura. Murdaria demonica nu poate trece de Vama. Acum suntem la Intersectie: alegem sa iubim Argintul sau pe Cel vandut pe treizeci de arginti? Dam din putinii nostri arginti saracilor sau ne impovaram buzunarele, neputand depasi teluricul? Greutatea neajutorarii fratilor e gravitatia pierderii harului.
Insensibilitatea este o alta incercare. Senzitivitatea inimilor e greoaie pentru nerugatori, pentru ironici si bascaliosi. Scara nu e o poveste, ci un traseu catre Casa. Cine urca prima treapta, lepadand Lumea, are sanse sa continue, manat de puterea divina. Nu are rost sa insistam pe treapta 27, de exemplu, cand inca nu e in orizontul nostru. Insistam pe cea mai apropiata, prima. Sa nu intram in Jocul Lumii, sa nu ne dorim bogatii, sa nu dorim masina aproapelui, nici casa lui, nici sanatatea lui macar. Ci doar un Paste in inima noastra.
"Adevarata fericire o gaseste omul in interiorul sau, daca acolo salasluieste Dumnezeu" (Boetius, intelept roman, sec. VI, prof. de Matem., singurul ministru cinstit de atunci, dat afara de senatori). Imparatul bizantin Teofil dorea sa se insoare. Dupa o selectie grea, in finala au ajuns trei tinere: Casiana, Teodora si inca o tanara. Teofil vroia sa o aleaga pe Casiana, deosebit de frumoasa. Dar aceasta l-a uimit cu intelepciunea ei: "Prin femeie a venit caderea (prin Eva)... dar tot prin femeie si mantuirea (Noua Eva, Fecioara Maria)". Considerand-o "periculos" de desteapta pe Casiana, Teofil s-a razgandit si a ales-o pe Teodora (cea care va restabili cultul sf. icoane). Casiana s-a calugarit. Peste ani, Teofil a vizitat manastirea respectiva, dar Casiana s-a ascuns in biblioteca. Ea scrie imne bisericesti deosebite. In acea zi compunea cantarea din Miercurea Mare, tot despre caderea Evei. Teofil a intrat in chilia ei si a completat manuscrisul: "...si de frica a fugit". Se potrivea si pentru Eva, dar mai ales pentru Casiana. Si asa a ramas textul pana azi.
Lucruri interesante gasiti in vietile sfintilor: despre geniul Mihai Psellos (la 14 ani stia toata "Iliada", mai tarziu paraseste manastirea si devine prim-ministru), despre controversa tetragamica (contestarea casatoriei a patra a unui basileu, tatal lui Constantin VII Porfirogenetul), despre Visarion de Niceea (de doua ori vrea sa ajunga papa al Romei, fara succes, ajunge doar cardinal latin) si despre multi altii... Vieti ale oamenilor care L-au cautat pe Dumnezeu,
Sfintii, teologii si laicii (numerosi, implicati) sunt vehementi in lupta lor duhovniceasca: Dafnopates lamureste faptul ca trupurile inviate sunt incoruptibile, Agobard lupta impotriva torturii, Petru Damiani impotriva imoralitatii, Jean Gerson obtine dreptul condamnatilor de a se spovedi, Benedict e otravit, dar scapa prin semnul Sf. Cruci asupra vasului (iar ucenicul lui umbla pe mare pentru a salva un tanar de la inec). Leon VI Filozoful (cel cu 4 sotii) "acorda" pedepse pentru cei cu doua negustorii (joburi)...
Iar harul abunda: la inmormantarea sf. Maxim, 3 flacari ies din mormant, sf. Grigorie de Tours se vindeca la mormantul sf. Martin (cel de care fugeau cersetorii, ca sa nu ii vindece si sa fie siliti sa munceasca) si lasa marturii despre sfintii Radequanda, Genoveva si alti 100. Interesul pentru teologie era deosebit. Cam pana pe la Voltaire, care ii numeste pe Sfintii Parinti "flecari fara pic de talent", iar crestinismul bizantin este catalogat "un epilog trist al marelui imperiu roman pagan". Nu ne miram ca sunt atacati sfintii inchisorilor... Culmea, copiii se sperie de SFANTUL Brancoveanu, dar nu intra in panica de DRACUL "Helauin"?!
Marius MATEI
Marius Matei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.