SCOALA ELEATA (cca. 570 - 480 i.Hr.)
Xenophon din Kolophon
Inainte de Pitagora un alt ganditor grec a dus spiritul ionic de la rasarit la apus. Si acesta a fost o mare personalitate filozofica-morala, influentat puternic de conceptia unui Anaximandru si de catre valul puternic de misticism, ce invadase in sec. VI i.Hr. Elada si a entuziasmat spiritele. Totusi deosebirea dintre aceste doua personalitati este atat de mare, incat aproape nu ne vine sa credem ca ei au trait in acelasi veac. Este vorba despre Pitagora si Xenophon. Chiar si evolutia vietii acestuia din urma este cu totul deosebita de a lui Pitagora. In jurul anului 540 i.Hr., sau cativa ani mai devreme, Xenophon paraseste orasul sau natal, pentru a se salva de sub stapanirea persanului Harpagon, care pusese stapanire pe acest oras, si pentru a-si cauta o alta patrie in apus. El trece prin Sicilia, Messina de astazi, si se indeletniceste cu meseria de rapsod, pana cand intemeierea coloniei Elea il atrage aici. Xenophon este astfel o figura de rapsod, care colinda Grecia, recitindu-si poeziile sale cu caracter religios-moral si expunandu-si filozofia sa pe la curtile printilor si prin pietele oraselor. El a scris, pe langa multe elegii, o lucrare cu caracter filozofic "Despre natura".
Calatoriile si spiritul critic cu care era inarmat Xenophon au facut ca acesta sa-si adune imense cunostinte si sa priveasca cu ochii unui ascutit simt critic problemele pe care le punea veacul in care traia. De aceea, chiar de la inceput, trebuie sa spunem ca acest filozof-rapsod este important din doua puncte de vedere in istoria filozofiei grecesti. Mai intai este important fiindca este cel dintai ginditor grec care se revolta impotriva "cultului muschilor", ce era asa de apreciat la grecii antici si afirma cu hotarire ca nu muschii si oasele invingatorilor olimpici, care minuneaza poporul, ci numai intelepciunea si dreptatea asigura bunastarea orasului (Fragm. 2). De asemenea, el se revolta si impotriva conceptiei religioase a poetilor dinaintea lui. De aceea el zice : "Homer si Hesiod au poetizat la zei totul ceea ce la oameni este considerat a fi rusine si nedemn : hotia, adulterul si inselatoria" (Fragm. 11). Din aceasta pricina el combate cu multa ironie antropomorfismul religios naiv al acestora, care nu se rusineaza a intuneca mintea oamenilor cu fabule si mituri. Impotriva oricarei incercari de a antropomorfiza ideea de Dumnezeu, Xenophon zice : "Zeii vostri nu exista - le zice el concetatenilor sai - caci zeii nu pot avea slabiciunile omenesti". "Omul isi inchipuie Divinitatea dupa chipul si asemanarea sa, iar daca boii, caii, leii ar avea miini si ar putea picta, atunci caii ar picta zei care ar fi asemenea cailor, iar boii ar picta zei asemenea boilor" (Fragm. 167). "Etiopienii isi inchipuie pe zeii lor negri, pe cand tracii ii inchipuie cu ochii albastri si cu parul rosu" (Fragm. 16). Concluzia lui Xenophon este ca zeii sunt simple creatii ale omului.
Pe acest eleat il preocupa problema temeiului ultim al lucrurilor. Si el ajunge la concluzia ca acest temei ultim trebuie sa fie neschimbator. Din aceasta pricina, Xenophon nu impartaseste parerea inaintasilor sai ca acesta ar fi material. Influentat de conceptia lui Anaximandru, Xenophon ajunge la concluzia ca natura este o unitate absoluta. "Ori in ce parte s-a intors spiritul meu, el s-a contopit in aceeasi natura universala", caci "universul in a sa vesnica existenta, suspendat de toate partile, s-a impreunat cu mine ca o singura fiinta ce are aceeasi esenta", zice Xenophon. Din acest motiv, Aristotel il lauda, ca fiind cel dintai monist intre filozofii eleati.
Aruncandu-si ochii in spatiile cosmice, Xenophon numeste acest "Unul" cu numele de Dumnezeu, cum ne relateaza acelasi Aristotel. Acest Dumnezeu se retrage din cercul frivol al politeismului vulgar intr-un transcendent al unei fiinte de necuprins si de neasemuit. Unul este Dumnezeu, striga profetul filozof : Unul care nu se aseamana nici cu muritorii si nici cu gindirea. Spiritualitatea sa nu este de nimic tarmurita. El este numai vaz, numai gandire, numai auz si cu spiritualitatea ratiunii sale conduce el totul intr-o vesnica usurinta.
Acest Unul, despre care vorbeste Xenophon, este vesnic nedevenit si de aceea el este netrecator, caci tot ceea ce este trecator e sortit apunerii. El este Divinitatea, care, dainuind intr-o liniste majestuoasa, conduce si stapineste "prin puterea de gandire a spiritului" lumea in toate partile ei. Universul si Divinitatea sunt la Xenophon identice, de aceea Divinitatea este puterea care guverneaza lumea. Cum spuneam mai sus, Xenophon afirma cu hotarare ca puterea acestei divinitati nu este de nimic tarcuita, ceea ce inseamna ca nu poate fi decat o singura Divinitate si nu mai multe. Aceasta este peste tot la fel, asadar ea este in partile ei la fel organizata. "Ea vede totul, gindeste totul si aude totul", zice Xenophon. Divinitatea ramane vesnic neschimbata in linistea ei majestuoasa.
"El ramane mereu in acelasi loc si nemiscat
Nimic nu-l poate determina ca sa se miste aici sau acolo ;
Caci fara de nici o oboseala conduce el universul numai prin
puterea gandirii spiritului sau", zice Xenophon.
In istoria filozofiei s-a nascut o controversa in jurul problemei daca Xenophon este panteist ori monoteist. Aceasta controversa n-are nici un obiect, caci Xenophon accentueaza unicitatea Divinitatii, numai in opozitie cu politeismul popular al timpului sau. El este panteist, desi unele afirmatii lasa sa se intrevada ca Divinitatea ar putea fi si o persoana. La Xenophon este vorba despre un panteism metafizic.
Xenophon este cel dintai ganditor grec antic care, prin distrugatoarea sa critica la adresa politeismului si prin geniala sa conceptie despre Unul-Divinitate, a deschis calea spre intelegerea existentei metafizice a lui Dumnezeu. Ideile acestui vechi filozof al religiei vor influenta si pe unii Parinti ai Bisericii.
La Xenophon avem de-a face cu o conceptie inalta despre Divinitate. Dar cu toate acestea nu trebuie sa pierdem din vedere ca intre metafizica si fizica lui nu este nici o legatura organica. Divinitatea este la acest colophonian identica cu arhe; aceasta Divinitate este nu numai nedevenita, ci si nemiscata si neschimbatoare. Dar atunci se pune intrebarea: cum a putut sa produca lumea si procesul acesteia, fiindca lui Xenophon nu-i trece prin gand sa nege procesul lumii externe ? Cum se intampla aceasta daca Divinitatea ramane intr-o eterna liniste si nemiscare ? Colofonianul este drept ca, cu teoria lui, a accentuat o latura in esenta temeiului originar al lumii si prin aceasta el a devenit pregatitorul drumului pe care vor merge filozofii eleati.
-
Panteism si monoteism - Divinitatea in noile curente religioase
Publicat in : Secte si culte -
Vechiul Testament in lumina Noului Testament
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.