Psihologia maselor, se stie, poate fi influentata propagandistic prin cinematografie. Insusi conceptul de propaganda s-a redimensionat sub presiunea cinematografiei.

Propaganda poate influenta gandirea, atitudinile si actiunile celor care se lasa influentati de ea. Efectele psihologice ale propagandei sunt profunde si de lunga durata. Ea are efect mai ales asupra celor insuficient instruiti, asupra naturilor umane dilematice, ba chiar si asupra unora care se pretind persoane culte.

La nivelul opiniilor, al tendintelor psihice si al actiunilor intreprinse de persoana influentata de propaganda, efectele pot fi foarte puternice. Propaganda formeaza un tip uman convenabil celor care o intreprind. De aceea, actiunile propagandistice sunt sustinute financiar, informativ, institutional si politic.

Noi traim intr-o epoca in care propaganda influenteaza activ comunicarea intre oameni, limbajul, valorile, actiunile politice. Comunicarea in masa si opinia publica sunt influentate de propaganda.

In zona actiunilor propagandistice poate fi inclus si filmul "Misiune in Tara Sfanta“, produs in SUA in 2001, regizat de Jonas Mc.Card, avandu-l ca protagonist pe Antonio Banderas.

In pofida caracterului sau mincinos si evident anticrestin, filmul a fost difuzat pe postul national televiziune cel putin de doua ori, ultima data in noiembrie anul trecut.

Filmul pretinde ca intr-un mormant din Ierusalim a fost gasit un schelet uman care, chipurile, prezinta indicii ca apartinand lui Iisus Hristos - evident, pretextul este o negare in stilul "policier“ a Invierii Mantuitorului. "Descoperirea“ a fost facuta de o specialista in arheologia iudaica antica, personaj interpretat de actrita Olivia Williams.
Imediat, Vaticanul il trimite la fata locului pe preotul Guiterez, un iezuit, care a fost, in trecut, militar si spion. Misiunea fostului militar si spion este accea de a distruge orice dovada, pentru a nu pune in discutie invatatura crestina despre inviere, intrucat o astfel de descoperire ar fi echivalat cu sfarsitul crestinatatii.

Amploarea consecintelor acestei presupuse "descoperiri“ este sesizata nu numai de Vatican, ci si de Shin Beth (serviciile secrete israeliene) si de spionii musulmani ai Frontului de Eliberare a Palestinei, dar si de evreii ultratraditionalisti care, in conformitate cu principiile creditei lor, nu pot admite ca mormantul unui conational, indiferent cine ar fi el, sa fie profanat.

Filmul sugereaza direct ideea unui complot al preotilor crestini, destinat sa distruga valoarea descoperirii arheologice din Israel. Un preot, Lavelle, care a inteles ca s-a inselat in credinta lui crestina si in misiunea lui pastorala traieste un teribil sentiment de vinovatie si se … sinucide.

Lavelle, numele preotului deznadajduit, intamplator sau nu, este identic cu cel al unuia dintre cei mai cunoscuti filosofi francezi din secolul al-XX-lea, stralucit reprezentant al spiritualismului crestin, continuator al gandirii Fericitului Augustin, al lui John Duns Scott si al lui Toma de Aquino. Este un spiritualist crestin de orientare catolica militanta. Daca aceasta coincidenta nu este intamplatoare, e ca si cum un regizor din Romania ar crea la noi un film cu poveste si personaje inventate, dar puse sa poarte nume precum Crainic sau Staniloae, care se smitesc si se dezic de credinta lor.

Asemenea preotului Lavelle, care se sinucide, Guiterez, iezuitul fost militar si spion trimis de Vatican sa clarifice situatia descoperirii arheologice, intelege ca viata lui de crestin si de sacerdot este terminata. Drept pentru care isi leapada si isi arunca demonstrativ haina preotesca. "La dracu! Nu mai pot ramane in slujba lui Dumnezeu!“ exclama el patetic.

Dar pentru ca inainte de deveni preot iezuit, Guiterez fusese militar si spion, el nu se prabuseste sufleteste tot atat de tragic precum parintele Lavelle. Se redreseaza, devenind amantul femeii arheolog evreice care, dincolo de dispretul ei fata de crestini, este "umana“, "sincera“, "informata stiintific“, "riguroasa“ in cercetari, dar mai ales plina de feminitate si de o mare putere de seductie.

Fostul preot Guiterez ii declara mincinosi pe preotii si pe teologii crestini, in primul rand pe cei de la Vatican, dupa care decide sa inceapa o noua viata. Adica totul revine la "normal“.

In calitate de telespectator, nu am putut sa-mi reprim stupefactia cauzata de initiativa de a difuza (si redifuza) o fantezie cinematografica aberanta pe postul public de televiziune, unde majoritatea celor care cotizeaza sunt crestini declarati. Daca e vorba doar despre libertatea de constiinta, as fi curios daca ar fi difuzat si un film cu un subiect la fel de iritant si fantezist, sa spunem, despre profetul Mahomed.

pr. Dinu Pompiliu

.