Cărţile lui Ezdra şi Neemia continuă cronologic Cărţile Paralipomena. Intr-o primă parte (2 Ezdra 1-6), este prezentată istoria de la edictul lui Cirus II până la rezidirea Templului din Ierusalim, încheiată în 515 î.Hr. Cirus II, care supune multe popoare şi dă edictul de eliberare a evreilor, permiţând rezidirea Templului din Ierusalim, îl preînchipuie pe Hristos, Căruia I se supune întregul pământ şi Care zideşte Biserica240. După ce mai întâi sub guvernatorul Iudeei Şeşbaţar sunt înapoiate vasele Templului, cu un prim val de evrei reîntorşi din exil, sub guvernatorul Iudeei, Zorobabel, şi marele preot Iosua se întorc mai mulţi şi se încep lucrările de rezidire, la care nu sunt primiţi închinătorii Domnului care nu sunt din poporul lui Israel (4,1-3). Descendent davidic, Zorobabel este un tip al lui Hristos241.
De altfel, deopotrivă Zorobabel şi Iosua II reprezintă pe Hristos în calitatea Sa de rege (împărat) şi arhiereu242. Cei care s-au implicat din plin în reînceperea zidirii Templului au fost profeţii Zaharia şi Agheu. Deşi Tatnai, satrapul pers al provinciei Transeufra- tene, se opune, regele pers Darius permite rezidirea, cunoscând edictul lui Cirus II. In 1 Ezdra 4, 6 este prezentată şi o plângere ulterioară cronologic, din timpul lui Xerxes (Ahaşveroş), precum şi oprirea restaurării zidurilor cetăţii de către regele Artaxerxes I.
Potrivit unei tâlcuiri alegorice a Sf. Maxim Mărturisitorul, Zorobabel reprezintă mintea iubitoare de înţelepciune, care iese de la legea naturală, reprezentată de regele Darius, şi se îndreaptă spre locul nepătimirii, Ierusalim243. Cei de alt neam care vor să zidească Templul sunt dracii mândriei şi ai slavei deşarte, care sunt doar aparent prieteni ai omului pentru zidirea virtuţii244. După o altă interpretare, Zorobabel II reprezintă pe Hristos, Care n-a fost dus în robia patimilor, ci El readuce din robie Israelul adevărat, adică îi mută pe cei credincioşi de la pământ la cer, de la păcat la virtute, de la stricăciune la nestricăciune şi de la moarte la nemurire245.
Cap. 7-10 se concentrează pe activitatea preotului scrib (cărturar) Ezdra, care vine din Babilon în timpul lui Artaxerxes (cel mai probabil Artaxerxes II, adică în 398 î.Hr.), ca să înveţe poporul respectarea Legii. După tradiţie, lui Ezdra i se datorează scrierea cărţilor din Vechiul Testament în forma actuală, după ce regele Manase le-ar fi distrus pe cele mai vechi246. De remarcat că Ezdra impune desfacerea căsătoriilor mixte (israeliţi căsătoriţi cu femei străine de neam), susţinând puritatea etnică şi necesitatea curăţirii de întinăciunea produsă de amestecul „sămânţei sfinte" a lui Israel cu alte popoare. Pentru că nici Hristos nu a desfiinţat Legea, ci a implinit-o, Ezdra II preînchipuie prin zelul său faţă de Lege pe Hristos247.
In Neemia 1-7 este prezentată activitatea lui Neemia. Fiind paharnic pers în Suza, Neemia este însărcinat cu rezidirea zidurilor Ierusalimului de către regele Artaxerxes I. Deşi unii s-au opus (de exemplu, Sanbalat, guvernatorul Samariei), zidurile sunt refăcute într-un timp foarte scurt (52 de zile).
Cap. 8-10 continuă prezentarea activităţii lui Ezdra. Este citită Legea în auzul tuturor, iar poporul se învoieşte să o respecte. In cap. 11-13 se revine la activitatea lui Neemia, relatându-se reformele acestuia, printre care, ca şi la Ezdra, desfacerea căsătoriilor mixte.
La nivel teologic, Cărţile 1 Ezdra-Neemia se remarcă printr-o concepţie foarte strictă legată de etnicitate. Doar evreii pot face parte din comunitate, neputând fi vorba de convertirea străinilor. O asemenea repliere pe conceptul etnicităţii se justifica atunci, pentru că altfel poporul evreu risca să-şi piardă identitatea.
Alexandru MIHĂILĂ
Fragment din cartea "In multe randuri si in multe chipuri. O scurta introducere ortodoxa in Vechiul Testament", Editura Doxologia
Note:
240 SF. BEDA VENERABILUL, Expunere alegorică la prorocii Ezdra şi Neemia, 1,150-175 (Bede: On Ezra and Nehemiah, trad. Scott DeGregorio, coli. TTH 47, Liverpool University Press, Liverpool, 2006, pp. 12-13).
241Jean-Noel GUINOT, „La cristallisation d'un differend. Zorobabel dans l'exegese de Theodore de Mopsueste et de Theodoret de Cyr", în: Augustinianum, XXIV (1984), pp. 537-547.
242 SF. BEDA VENERABILUL, Expunere alegorică la prorocii Ezdra şi Neemia, 1, 525 (TTH 47, p. 26).
243 SF. MAXIM MĂRTURISITORUL, Răspunsuri către Talasie, 54 (FR 3, p. 264).
244 SF. MAXIM MĂRTURISITORUL, Răspunsuri către Talasie, 56 (FR 3, pp. 321-322).
245 SF. MAXIM MĂRTURISITORUL, Răspunsuri către Talasie, 54 (FR 3, p. 271).
246TEODORET DE CIR, Tălcuire la Cântarea Cântărilor, prolog (Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, trad. Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia / Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2006, pp. 6-7).
247 SF. BEDA VENERABILUL, Expunere alegorică la prorocii Ezdra şi Neemia, 2, 850-875 (TTH 47, pp. 112-113).
-
Cartile Ezdra si Neemia
Publicat in : Religie -
Rugaciunile impotriva dusmanilor
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.