
Dacă veţi lua aminte asupra cursului propriei voastre vieţi, veţi observa destul de repede că noi rareori trăim din interior spre cele din afară; răspundem însă la stimuli, la ceea ce ne stârneşte interesul. Cu alte cuvinte, trăim prin reflecţie, prin reacţie. Ceva se întâmplă, iar noi răspundem; cineva vorbeşte, iar noi răspundem.
Dar atunci când nu mai avem nimic care să ne stimuleze să gândim, să vorbim sau să acţionăm, înţelegem că în noi există prea puţină hotărâre pentru a ne determina să facem ceva, în orice privinţă.
Aceasta este o descoperire cu adevărat tragică. Suntem cu totul goi, nu acţionăm dinlăuntrul nostru, ci acceptăm ca viaţă a noastră o viaţă ce este de fapt hrănită din afară; suntem obişnuiţi cu întâmplări ce se petrec şi care ne obligă să fim autorii altor întâmplări. Cât de rar putem noi să trăim având ca imbold doar adâncimea şi bogăţia ce este de dorit să se găsească înlăuntrul nostru...
MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ
Fragment din cartea "Rugaciunea care aduce roade", Editura Doxologia
Cumpara cartea "Rugaciunea care aduce roade"
-
Viata duhovniceasca
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Viata duhovniceasca si familia
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.