Dobrogea este detinatoarea celor mai vechi Sfinte Moaste descoperite pe teritoriul Romaniei. Ele apartin preotului Epictet si monahului Astion care au primit cununa de „martiri ai lui Hristos" in ziua de 8 iulie anul 290. Aceste odoare de mare pret au fost scoase la iveala in vara anului 2001, in ziua praznuirii Adormirii Maicii Domnului, de o echipa de arheologi, romano-americana condusa de dr. Mihail Zahariade. Cripta se afla sub altarul bazilicii Episcopale a Halmyrisului, localitate antica situata intre Murighiol si Dunavat, jud.
Desi inscriptiile si locul unde au fost descoperite atesta cu certitudine identificarea lor, cercetatorul antropolog Nicolae Miritoiu a facut o serie de analize, care au confirmat fara putinta de tagada ca sfintele moaste apartin preotului Epictet si monahului Astion.
Trei surse certe pentru atestarea sfintelor moaste
Prima sursa este Actul martiric (scris imediat dupa moartea celor doi), republicat in 1615 de eruditul iezuit Herbert Rosweyde, initiatorul colectiei hagiografice ACTA SANCTORUM.
Cea de-a doua sursa sunt impresionantele descoperiri de sub altarul Bazilicii Episcopale din Halmyris, cetate atestata ca Episcopie a Scythiei Minor de la sfarsitul secolului al V-lea. Cercetarea istorica a cetatii se afla in grija Muzeului National de istorie Bucuresti, institutie care l-a delegat pe prof. univ. dr. Mihail Zahariade sa se ocupe de santierul arheologic. In
Pentru a fi subliniata importanta religioasa si istorica a descoperirii, la scurt timp au fost demarate lucrarile de constructie ale unei manastirii in imediata vecinatate a bazilicii episcopale a Halmyrisului.
Cea de-a treia sursa de autentificare este valorosul studiu antropologic ce aduce completari si lamuriri de netagaduit. Prin amabilitatea antropologilor Nicolae Miritoiu si Andrei D. Soficaru, elaborat pe parcursul a aproximativ zece luni de munca asidua, studiul amintit confirma cele scrise in urma cu 1700 de ani: varsta celor doi, infatisarea lor, cauza mortii, modalitatile de schingiuire. Dupa efectuarea cercetarilor Nicolae Miritoiu si Andrei D. Soficaru au afirmat: „analiza antropologica ne permite sa credem ca moastele din cripta de la Halmyris apartin intr-adevar martirilor Epictet si Astion". Acest studiu confirma varsta celor doi, consemnata de altfel si in „Acta Sanctorum": „Sfantul Epictet, in varsta de aproape saizeci de ani [.] Astion [.] aproape 35 de ani". Studiul antropologic scrie ca putem estima o varsta cronologica la deces de 64, 67 ani cu o marja de eroare de +/- 3 ani a unuia din cei doi, iar pentru cel de-al doilea de 49 de ani +/- 3 ani, incadrare valabila pentru 80-85% din cazuri. Eroarea este sensibila, mai ales ca este vorba despre oseminte vechi de peste 1700 de ani.
Un alt rezultat al cercetarilor a scos in evidenta urmele de violenta aflate in concordanta cu Faptele Sfintilor unde scrie ca „.auzind acestea comandantul s-a infuriat peste masura si a dat porunca sa fie dezbracati si biciuiti cu toata puterea [.] Latronianus a poruncit ca ei sa fie ridicati pe stinghia de tortura si sfasiati cu carlige de fier." Cei doi antropologi ne-au pus la dispozitie datele referitoare la studierea urmelor de violenta si concluziile la care au ajuns. Astfel, pentru primul din cei doi, se afirma ca omoplatul stang prezinta o fractura a acromionului, iar cel drept o fractura a marginii axilare. Mandibula prezinta, si ea, distrugerea alveolelor. „Aspectul si patina suprafetelor acestor fracturi indica cu multa probabilitate ca ele ar fi putut fi produse pe osul proaspat prin aplicarea unor lovituri cu obiecte contondente in regiunea posterioara a umerilor si a fetei, iar lipsa oricarei urme de reactie osoasa postfractum arata ca persoana a decedat la scurt timp dupa aceasta", se arata in studiul citat. Referitor la osemintele celui de-al doilea, antropologii afirma ca „la humerusul drept .se observa o urma provocata de un obiect taios ".
De remarcat este si amanuntul referitor la o alta modalitate de a-i chinui pe cei doi prezentata, de asemenea, in izvorul istoric: "Apoi, a cerut sa se aduca vergi de frasin si sa fie loviti pana ce-si vor da duhul". Cercetarea amanuntita a osemintelor a relevat prezenta unor mici „eschile cu aspect de ruptura de lemn verde". La toate acestea se adauga confirmarea antropologica a decapitarii. Cauza decesului nu a putut fi stabilita decat pentru cel tanar, la care prima vertebra cervicala, atlasul, poarta dovada ca moartea a survenit in timpul decapitarii. Lipsa primelor doua vertebre cervicale, continua antropologii, ne impiedica sa facem aceeasi constatare si pentru cel varstnic, dar tinand cont de celelalte elemente discutate putem presupune ca ambii au avut acelasi sfarsit." Antropologii Nicolae Miritoiu si Andrei D. Soficaru, in finalul studiului lor afirma ca „Avem de a face cu moastele a doi martiri crestini, schingiuiti si apoi executati prin decapitare." 1700 de ani de evlavie a crestinilor in timpul vietii Sfintilor Epictet si Astion si chiar in timpul perioadei de prigonire a crestinilor, evlavia fata de cei doi se manifesta vizibil datorita darului facerii de minuni cu care au fost inzestrati, atat in timpul vietii, cat si dupa trecerea la cele vesnice. In actul martiric se specifica: „Si toti cei care erau stapaniti de vreo infirmitate, indata ce din credinta se atingeau de trupurile lor si, din dragoste fata de Dumnezeu, le sarutau, indata se indeparta de la ei toata nelinistea si durerea. Si astfel de semne si minuni au continuat sa se petreaca la mormantul lor necontenit dupa aceea". (Acta Sanctorum)
Dupa 1700 de ani Sfintele lor moaste sunt cinstite ca la inceput in preziua praznuirii lor, 7 iulie, din Constanta spre Tulcea, la Halmyris, Inalt Prea Sfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului conduce o procesiune cu moastele Sfintilor Epictet si Astion, pentru ca, in ziua de 8 iulie, mii de pelerini, din intreaga tara sa isi plece genunchii langa raclele celor doi sfinti si sa participe la Sfanta Liturghie, oficiata la manastirea din vecinatatea vechiului Halmyris.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.