August 1986 - Cladirea ce adapostea Caminul Cultural era urata, veche si paraginita. Teodora proaspat instalata in functia de director al caminului avea sarcina sa o faca sa arate bine si sa fie functionala. Contabila i-a spus ca nu sunt bani pentru reparatii, dar i-a sugerat ca se pot face bani din diferite activitati culturale. Organizarea de baluri de catre primarie era cea mai buna solutie.
De obicei balurile erau organizate de catre comorasi, sateni tineri care se ocupau cu impacatul muzicii, hrana acestora si plata.
Pe la mijlocul lunii august caminul era reparat, varuit, scena care fusese inceputa de cativa ani acum era terminata. Se inlocuisera geamurile sparte iar camera de pe hol a fost transformata intr-un mic birou pe usa caruia a scris cu vopsea alba D i r e c t o r.
Pentru a putea incepe activitatile in camin trebuia facut curat, sters geamurile, vopsita dusumeaua, usile si geamurile. Era multa treaba. In ziua aceia era pustiu pe strada principala, iar noua directoare de camin avea nevoie de cateva femei care sa o ajute. A mers din poarta in poarta dar nu era nimeni acasa.
- Unde au disparut toate femeile tovarasa Punga? a intrebat-o pe contabila.
Cand a vazut ca nu ajunge in acea dimineata la primarie, contabila a cautat-o la camin sa vada ce face. Se imprietenisera cu ocazia organizarii balurilor.
- Azi e sarbatoare. E Adormirea Maicii Domnului si toata lumea e la biserica - i-a spus femeia cu sfiala.
- Ma ajutati sa scot moluzul? - a intrebat-o cu glas plangaret desi era sigura ca o va refuza.
- Nuuuuuu. Am de facut bilantul i-a raspuns contabila si a dat sa plece.
Cand sa iasa pe usa, un cocosel tantos, porumbac, a intrat in camin si se uita curios in toate partile.
- Daca tot nu vreti sa ma ajutati haideti sa prindem puiul asta si sa-mi faceti ceva de mancare. Mi l-a trimis Maica Domnului a spus razand tanara activista culturala, convinsa (in ignoranta ei ateist pacaoasa) ca asa este. Fara a se ingrijora ca era sarbatoare sau ca puiul acela era al cuiva, ca n-avea dreptul sa-l manance, si-a vazut de treaba.
Pe la vremea pranzului uitandu-se pe geam a vazut grupuri de femei si barbati care veneau de la biserica. Se opreau in loc si isi faceau cruce. Pe geamurile deschise iesea praf, semn ca acolo cineva munceste de zor. Pesemne contabila ii spusese deja cumetrei, sora parintelui de harnicia directoarei.
- Iart-o Maica Domnului ca-i ratacita, lumineaz-o!, - a auzit glasul batranei de peste drum cand tocmai se pregatea sa arunce o galeata cu moluz pe geam.
Dupa ce a mancat friptura din care doamna contabila nu a vrut sa guste - (pesemne nu dorea sa fie complice la faradelege) si a baut putina cafea s-a apucat voioasa de munca.
Vecinii iesiti in drum (asa cum se obisnuia la tara cand era sarbatoare mare), se uitau cum munceste tanara. Nimeni nu a venit sa-i spuna ca ar fi bine sa nu mai faca treaba in acea zi, una dintre cele mai mari sarbatori crestine.
Peste cateva ore zacea pe scena prada unei dureri cumplite de stomac. Se tot intreba " o fi de la galetile prea grele cu moluz, o fi de la praf sau de la usturoiul pe care l-am mancat impreuna cu fruptura de pui.?!" I-a trecut prin gand ca va muri acolo de durere daca nimeni nu o va cauta. Deodata si-a amintit de Maica Domnului. Nu stia aproape nimic despre ea.
Vazand ca se face seara si nu mai iese nimeni din camin pe usa inca deschisa, batrana de peste drum a intrat sfioasa in sala.
-Mi-e rau tanti, ajuta-ma!
Femeia i-a pus bland mana pe fruntea transpirata si i-a soptit:
- Ai suparat-o pe Maicuta Domnului copila! Te ajut sa ajungi acasa si iti fac un ceai apoi ma voi ruga sa te ierte Stapana ca nu i-ai cinstit ziua.
Dorina Stoica.
Dorina Stoica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.