In aceste zile, cand Manastirea Antim din Capitala isi sarbatoreste hramul, se cuvine sa ne aducem aminte si de unul dintre staretii acestui minunat asezamant monahal, care a trudit, in anii de dupa razboi, la refacerea manastirii greu incercate, si care a avut un rol deosebit in infiintarea si dezvoltarea cercului cultural-literar „Rugul Aprins”, in aceasta vatra duhovniceasca a spiritualitatii romanesti. Este vorba despre Parintele Arhimandrit Mitrofor Doctor Vasile Vasilache, fost Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din Cele Doua Americi, trecut la Domnul, in ziua de Boboteaza a anului 2003, pe pamant american.

Calugarit la Manastirea Neamt in 1936, Parintele Vasile Vasilache slujeste timp de trei ani la Catedrala mitropolitana din Iasi, dupa care, in toamna anului 1939, vine la Bucuresti, fiind unul dintre clericii de mare incredere ai Patriarhului Nicodim. Este o vreme secretar patriarhal si ajunge predicatorul Catedralei patriarhale (1940-1944).

In primavara anului 1944 a fost numit staret al Manastirii Antim, conducand cu vrednicie aceasta ctitorie a vestitului mitropolit Antim Ivireanul, pana in anul 1948, cand, dupa moartea Patriarhului Nicodim, este alungat de comunisti. Isi va gasi refugiu pana in 1959 in Moldova, ca egumen al Schitului Pocrov din Neamt. Alungat din monahism in acelasi an, a fost arestat si condamnat, urmand ani grei de inchisoare. Dupa eliberare, in 1964, este primit ca preot paroh la Bobalna, in judetul Cluj, iar cinci ani mai tarziu pleaca in S.U.A., la chemarea IPS Victorin Ursache, Arhipastorul din acea vreme al romanilor din cele doua Americi, unde va desfasura o activitate pastoral-misionara de exceptie, pana la sfarsitul vietii sale pamantesti.

In anul 1996, Parintele Vasile Vasilache este invitat la Bucuresti de catre Patriarhul Teoctist, care cunostea nedreptatile cumplite suferite de acesta, de-a lungul anilor in Romania. In semn de reparatie morala dar si de recunoastere a meritelor sale exceptionale, Parintelui Vasile Vasilache i se acorda rangul de Arhimandrit Mitrofor, si Carja si Mantie.

Cu aceasta ocazie, Parintele Vasile Vasilache participa cu foarte multa emotie, la varsta de 87 de ani, la cateva evenimente importante din viata Bisericii Ortodoxe Romane, toate acestea fiind consemnate mai tarziu intr-o carte intitulata „Reinvieri spirituale”, publicata la New York in 1997. Sa ne oprim acum asupra catorva insemnari din aceasta carte, cele referitoare la reintalnirea Parintelui Vasile Vasilache cu Manastirea Antim, dupa aproape o jumatate de secol, si la alte cateva scurte popasuri prin tara.

REINVIERI SPIRITUALE

Sarbatorirea de la Manastirea Antim din Bucuresti
27 Septembrie, 1996

In toamna anului 1996, intre 24 Septembrie si 30 Octombrie, am avut bucuria unei calatorii in Romania, pe care am facut-o nu din proprie initiativa, ci ca un raspuns la chemarea telegrafica ce mi-a facut-o Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe a Romaniei, dupa cum urmeaza:

"Prea Cuviosului Parinte Arhimandrit, Dr. VASILE VASILACHI,
Vicarul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din America si Canada

Cu bucurie, va aducem la cunostinta ca in ziua de Vineri, 27 Septembrie 1996, va avea loc resfintirea Paraclisului Manastirii Antim si a unor lucrari din incinta Manastirii, in prezenta S.S. Patriarhul Ilie II al Gruziei.

Tinand seama de rolul pe care l-ati avut ca Staret al Manastirii Antim, va facem calduroasa poftire sa fiti prezent, ca oaspete al nostru, la acest moment Sfant si sa ramaneti in continuare si la sfintirea, in ziua de Sambata, 26 Octombrie 1996, a de curand reziditei Biserici a Sfantului Spiridon-Vechi, la care ati acordat un ajutor important, Sfintire ce se va face in prezenta P.F. Patriarh Ignatie IV al Antiohiei.

Cu patriarhale binecuvantari,
+ TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane”

Onorat de aceasta chemare pe care mi-a facut-o Patriarhul Romaniei, am plecat In Tara pentru a participa la serbarile de la Manastirea Antim si la sfintirea Bisericii Sfantul Spiridon-Vechi, amandoua asezaminte sfinte de care este legata viata noastra.

La Manastirea Antim, ca staret intre anii 1944 si 1948, am depus o intensa activitate in a zidi din nou cele doua turle mari de pe biserica, ajutat fiind de un vrednic comitet format din patru generali si trei distinsi profesori si scriitori.

Tot aici si-a luat fiinta si s-a dezvoltat miscarea duhovniceasca Rugul Aprins.

Soborul Manastirii era compus din 40 de calugari studenti la diferite facultati universitare, din care unii astazi sunt mitropoliti si episcopi. De asemenea, am cautat sa implinesc testamentul ctitorului Antim Ivireanul - astazi intre Sfinti.

Am cautat, de asemenea, sa promovez artele religioase, de pictura si de muzica, iar pentru multimea credinciosilor, slujbe sfinte si predici, si ajutorarea celor saraci.

Comunistii insa, venind la putere, m-au alungat de la conducerea Manastirii, spunand "ca fac miscare mistica in Bucuresti", atat pe mine cat si pe fratele nostru, Arhimandritul Mitrofor Haralambie Vasilachi, un ilustru predicator, care a si murit in inchisoare comunista.

Si iata ca Bunul Dumnezeu, care vantura si rastoarna pe puternicii temporari ai pamantului, dupa 50 de ani, da bucuria actualului Parinte Patriarh Teoctist, sa recunoasca cele facute de noi la Manastirea Antim.

Si cu prilejul primei sarbatoriri a izgonitului si martirizatului Antim Ivireanul - acum trecut intre Sfinti de Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, prezidat de Patriarhul Teoctist, au facut o mare sarbatorire la Manastirea Antim, la care au chemat si pe Patriarhul Elias al Gruziei - al Ivirului de ieri, care a venit insotit de doi Mitropoliti si Episcopi si secretari.

Si dupa ce in ziua de 27 Septembrie - ziua praznuirii Sfantului Antim Ivireanul, este resfintit Paraclisul Manastirii Antim, se urca pe o tribuna inalta tot soborul de Ierarhi in frunte cu cei doi Patriarhi si slujesc Sfanta Liturghie afara, in curtea Manastirii, care era plina de o mare multime de credinciosi.

Cu cateva clipe inainte de sfarsitul slujbei, vine catre mine Arhiepiscopul Bartolomeu al Clujului, spunandu-mi: "Sa nu fii emotionat, ca Sfantul Sinod Permanent, la propunerea Patriarhului Teoctist, ti-a acordat rangul de Arhimandrit Mitrofor si Carja si Mantie".

Nu sfarseste sa-mi spuna aceasta si cei doi frati arhimandriti Sofian Boghiu si Grigore Babus, ma prezinta Patriarhului Teoctist spre hirotesie.

Prea Fericirea Sa Patriarhul Teoctist imi citeste rugaciunile de hirotesie si imi da, rand pe rand, Mitra - spunand: "Vrednic este!”, la fel si Mantia si Carja. Ma uit la Mantie si o vad ca era aceea a fostului Patriarh Nicodim, care cu 50 de ani in urma m-a recomandat sa fiu Arhiereu Vicar, dar guvernul comunist s-a opus.

Am multumit acum Bunului Dumnezeu, Sfantului Antim, Patriarhului Teoctist, Sfantului Sinod si poporului care canta: "Vrednic este!" E o marturisire de convingere a tuturor popoarelor crestine: "Atunci cand iti vine un dar la care nu te asteptai, acel dar iti vine de la Dumnezeu".

Ca "oaspete" am fost gazduit si ospatat in Palatul Patriarhiei, intr- o camera in care, cu 50 de ani in urma, am locuit ca Secretar al Patriarhiei.

In Duminicile ce au urmat, am slujit in Catedrala Patriarhiei, unde, acum o jumatate de veac, am tinut, ca predicator, 400 de predici ce erau transmise si la radio, am scris "Viata Sfantului Dumitru cel Nou", ale carui Sfinte Moaste se afla in Catedrala, si am tiparit, dupa manuscrisul de la Academia Romana, "Acatistul" care se citeste si acum.
In zilele ce au urmat m-am bucurat si eu de a vizita, pentru prima data, in frunte cu Patriarhul Teoctist al Romaniei si cu Patriarhul Elias al Gruziei, cimitirul tinerilor eroi din Bucuresti, in care pe crucile albe de marmura e fotografia fiecarui tanar, ce cu energii spirituale angelice au rasturnat dominarea tiranica a comunismului romanesc!

Mormintele lor vor fi de-a pururea strajuite de o biserica crestineasca, pe care Neamul Romanesc acum a zidit-o langa acest Cimitir, spre pomenire vesnica.
De asemenea, in piata universitara am vizitat, cu rugile celor doi Patriarhi, Crucile de jertfa a tineretului care s-a jertfit pentru inlaturarea tiraniei comuniste din centrul Capitalei Romaniei.

Dupa aceste ore comemorative, ne-am indreptat catre Curtea de Arges, pe caile Voievozilor, care ne-au prezentat in fata, Neagoe Voievod si Despina Doamna, Biserica cea mai frumoasa din legendele poporului roman. Intr-adevar, inaintea ei si inlauntrul ei, ai o traire de viziune divina a Neamului Romanesc.

In aceasta ctitorie voievodala isi are odihna vesnica Familia regala a ctitorilor timpurilor contemporane: Regele Carol I si Regina Elisabeta, Regele Ferdinand si Regina Maria. Iar in Paraclisul palatului episcopal se afla Sfintele Moaste ale Sfintei Filofteia.

Era o zi de toamna, de sfarsit de Septembrie, cand frunzele copacilor din parcul Curtii de Arges erau zugravite intr-o suprema culoare aurie! Ne aflam cu totii "Pe un picior de plai, / Pe-o gura de Rai...!" Toate intru totul sunt o comoara a Neamului Romanesc! Cu aceste amintiri de neuitat de la Curtea de Arges, plecam spre Manastirea Hurezu - ctitoria Voievodului Constantin Brancoveanu. Manastirea Hurezu isi are asezarea la poalele Muntelui Paruncu, in mijlocul unor paduri seculare.

Pe un podis inalt al unei poieni se afla o mareata biserica domneasca de o frumusete rara, cu picturi bizantine ce-ti arata o trainicie a eternitatii. Totul si intru toate te cuceresc, si-n chiliile etajate din jurul bisericii, in care coboara daruri ceresti. E o prezentare imperiala. Pretutindeni te intampina sufletul crestin al Ctitorului, pe care acum il avem intre Sfinti! Pentru o insingurare si mai mare, sufletul mistic al Familiei lui Brancoveanu il gasesti in Paraclisul de sus din patratul chiliilor calugaresti. Acolo vezi taria intru maretia credintei a Familiei de martiri a Brancovenilor. Manastirea Hurezu ramane prin veacuri o cetate de credinta voievodala, in care Romanii din toate veacurile ii aduc plecate inchinaciuni, primind de la Dumnezeu din ceruri binecuvantari in calea mantuirii.

Seara, cei doi Patriarhi si cu ei toti impreuna, facem popas duhovnicesc la Ramnicu Valcea, in care prin veacuri ne primesc fostii episcopi de Ramnicu Valcea, Antim Ivireanul si Calinic Cernicanul, in biserica si paraclisul zidite de ei. Multimilor mari de credinciosi de pretutindeni, la Curtea de Arges, Hurezu si Ramnicu Valcea, le graieste Patriarhul Teoctist si Elias al Ivirului, carora le aduc multumiri Calinic Episcopul de Arges si Episcopul Gherasim al Ramnicului. A doua zi, slujba Sfintei Liturghii e savarsita de cei doi Patriarhi si de Ierarhii Olteniei, Nestor al Craiovei si Gherasim al Ramnicului Valcea.

Dupa plecarea din Tara a Patriarhului Elias al Gruziei, cu toata suita sa, Prea Fericitul Patriarh Teoctist a fost chemat sa participe la deschiderea anului scolar al studentilor de la Politehnica din Bucuresti, unde a rostit un cuvant de luminate sfaturi duhovnicesti, dupa care a vizitat o biserica mareata pe care Universitatea Politehnicii o zideste pentru studentii si profesorii acestei mari cetati universitare a Neamului Romanesc.

La putine zile dupa acestea, Prea Fericirea Sa a fost chemat si a mers cu zel apostolic la deschiderea tuturor scolilor din orasul Giurgiu, unde a fost primit de toate autoritatile orasului, care, impreuna cu profesorii si elevii de la toate scolile, au luat parte la slujba religioasa din Catedrala orasului. Cuvantul luminat de invataturi crestine, pe care Prea Fericirea Sa l-a adresat tineretului scolar, a insufletit pe toti in a fi cu Dumnezeu si Dumnezeu cu ei.

La cateva zile, Prea Fericirea Sa a luat parte la deschiderea cursurilor universitare de la Facultatea de Teologie din Bucuresti, la care au participat toti profesorii si studentii teologi in numar de 1500. Cuvantul de invatatura rostit de Prea Fericirea Sa a fost cu privire la ravna tuturor de a primi intelepciunea divina a Sfintelor Scripturi si de a cauta sa traiasca crezul crestin de viata, revelat noua de Insusi Dumnezeu.

In toate aceste participari, la deschiderile de nou an scolar pe temei religios, se poate vedea bogatia unui spirit rector crestin, de care e insufletita Biserica si Neamul Romanesc, Patriarhul Tarii, Profesorii si Studentii, cu totii dorind sa se puna pe temelii crestine poporul roman, acum in libertate in a marturisi ca e poporul lui Dumnezeu!
- va urma –

Sursa: Pr. Dr. Vasile Vasilache
(din volumul "Reinvieri spirituale”, aparut la New York in 1997)

Vezi si:

De la Antim la Pocrov

Rugul Aprins

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: