Liturghia Sfantului Vasile cel Mare se savarseste de 10 ori pe an. In Ajunul Craciunului si al Bobotezei, in primile cinci duminici din Postul Mare, apoi in Joia si Sambata Mare, precum si in ziua de praznuire a Sfantului Vasile cel Mare - 1 ianuarie.

In primele secole crestine existau mai multe anaforale euharistice. Mentionam ca tot continutul Liturghiei s-a dezvoltat pe parcursul mai multor veacuri, iar Ortodoxia a pastrat doar doua anaforale cuprinse in Liturghiile atribuite Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur.

In anaforaua egipteana a episcopului Serapion transformarea Darurilor in Trupul si Sangele Mantuitorului nu este savarsita de Sfantul Duh, ci de Hristos Insusi: "Sa vina, Dumnezeule al adevarului, Cuvantul Tau cel Sfant peste painea aceasta, ca sa se faca painea Trup al Cuvantului, si peste paharul acesta, ca sa se faca paharul Sange al Mantuitorului" (Canonul Ortodoxiei, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Editura Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008, p. 872).

Iar in textul din anaforaua Sfantului Ioan Hrisostom, transformarea Darurilor se face prin Sfantul Duh: "Inca aducem Tie aceasta slujba duhovniceasca si fara sange si Te chemam, Te rugam si cu umilinta la Tine cadem: trimite Duhul Tau cel Sfant peste noi si peste aceste Daruri, ce sunt puse inainte. Si fa, adica, painea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tau. Iar ceea ce este in potirul acesta, Cinstit Sangele Hristosului Tau. Prefacandu-le cu Duhul Tau cel Sfant" (Liturghier, EIBMBOR, Bucuresti, 2000, p. 164).

Anaforaua liturghiei Sfantului Vasile cel Mare a fost alcatuita sub inspirația Duhului Sfant. Sfantul Amfilohie de Iconiu marturiseste ca la hirotonia sa de episcop, el s-a rugat lui Dumnezeu sase zile la rand ca sa-l ajute sa savarseasca jertfa cea nesangeroasa cu propriile sale cuvinte. In a saptea zi, Mantuitorul i s-a descoperit in vis si i-a implinit dorinta. Astfel, partea cuprinsa incepand de la cuvintele „Cela ce esti, Stapane, Doamne Dumnezeule, Parinte Atottiitorule…“ pana la ecfonisul „Si ne da noua cu o inima…“ sunt rodul lucrarii Sfantului Vasile cel Mare.

Parintele Ioan Ica jr. cand vorbeste despre Anaforaua Sfantului Vasile cel Mare, spune: “O lauda (doxologia) a Bisericii adusa lui Dumnezeu cel Unul in Treime unita cu lauda ingerilor adusa Celui de trei ori sfant se transforma intr-o multumire (eucharistia) adusa iconomiei mantuirii realizate de Hristos prin patima Sa anticipata la Cina cea de Taina, rememorata (anamnesis) impreuna cu principalele momente ale iconomiei mantuitoare in actul ofrandei Darurilor euharistice. Peste acestea e invocata (epiklesis) venirea Duhului Care sa le transforme si sa realizeze prin Biserica plinirea imparatiei eshatologice, si tot peste Darurile acum sfintite Biserica se roaga pentru toti membrii adormiti si pentru cei care fac parte din comuniunea ei, si ii cere lui Dumnezeu sa-si aduca aminte de toti care slavesc „preacinstitul si de mare cuviinta numele Tatalui, Fiului si Sfantului Duh“. Inceputa cu lauda Treimii, anaforaua se incheie circular cu doxologia trinitara a Bisericii „pline de Treime“ (potrivit expresiei lui Evagrie Ponticul)”.

Amintim ca dupa rostirea Crezului, preotul ii indeamna pe cei prezenti la Liturghie sa fie cu luare aminte la cele sfinte: „Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte, Sfanta Jertfa cu pace sa o aducem!”. „A sta bine”, dupa cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur, nu inseamna altceva decat „a sta asa, precum se cuvine omului sa stea inaintea lui Dumnezeu, cu frica, cu cutremur, cu minte treaza si veghetoare”. Apoi, preotul ii binecuvinteaza si ii cheama sa-si inalte inimile catre Hristos, prin cuvintele: „Sus sa avem inimile”.

In timp ce se canta: „Cu vrednicie si cu dreptate”, preotul citeste in taina, anaforaua sau marea rugaciune a Sfintei Jertfe („Cu vrednicie si cu dreptate este a canta Tie, a Te binecuvanta…”).

In centrul Rugaciunii celei mari a Sfintei Jertfe este nucleul Sfintei Liturghii, cel mai mare act liturgic, anume momentul prefacerii din paine si vin in Trupul si Sangele Mantuitorului, numit Epicleza. Termenul grecesc anafora (gr. αναφορα), care in limba romana are sensul de ofranda (oferire), desemneaza partea principala a Sfintei Liturghii, sau, altfel spus, rugaciunea euharistica in timpul careia se prefac darurile de paine si vin in Trupul si Sangele lui Hristos.

Fragmente din Anaforaua Sfantului Vasile cel Mare:

"Cu aceste fericite Puteri, Stapane, Iubitorule de oameni, si noi, pacatosii, strigam si graim: Sfant esti cu adevarat si Preasfant si nu este masura sfinteniei Tale si drept esti intru toate lucrurile Tale; caci, cu dreptate si cu chibzuire adevarata, ne-ai adus toate; ca, zidind pe om, luand tarana din pamant, si, cu chipul Tau, Dumnezeule, cinstindu-l, l-ai pus in raiul desfatarii, fagaduindu-i, intru paza poruncilor Tale, viata fara de moarte si mostenirea vesnicelor bunatati. Dar, neascultandu-Te pe Tine, Adevaratul Dumnezeu, Care l-ai facut pe dansul, si amagirii sarpelui supunandu-se si, dat fiind mortii, pentru pacatele sale, l-ai izgonit pe dansul, cu judecata Ta cea dreapta, Dumnezeule, din rai in lumea aceasta, si l-ai intors in pamantul din care a fost luat, randuindu-i lui mantuirea cea din a doua nastere, cea prin Insusi Hristosul Tau. Ca nu Te-ai intors pana la sfarsit de la zidirea Ta, pe care ai facut-o, Bunule, si nici n-ai uitat lucrul mainile Tale, ci, in multe chipuri, l-ai cercetat intru indurarile milei Tale: prooroci ai trimis, minuni ai facut prin sfintii Tai, care au bineplacut Tie, din fiecare neam; graitu-ne-ai noua prin gura proorocilor, slujitorii Tai, mai inainte vestindu-ne mantuirea ce avea sa fie; Lege ne-ai dat spre ajutor; ingeri ai pus pazitori".

"Iar cand a venit plinirea vremii, ne-ai grait noua prin Insusi Fiul Tau, prin Care si veacurile le-ai facut. Care, fiind stralucirea slavei Tale si chipul ipostasului Tau si purtand toate cu cuvantul puterii Sale, nu rapire a socotit a fi asemenea Tie, lui Dumnezeu-Tatal, ci Dumnezeu fiind, mai inainte de veci, pe pamant S-a aratat si cu oamenii a vietuit; si, din Sfanta Fecioara intrupandu-Se, S-a smerit pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se pe Sine asemenea cu chipul smeritului nostru trup, ca sa ne faca pe noi asemenea chipului slavei Sale. Ca, de vreme ce prin om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, a binevoit Unul-Nascut Fiul Tau, Cel ce este in sanurile Tale, Dumnezeule si Tata, sa Se nasca din femeie, din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, facandu-se sub Lege, ca sa osandeasca pacatul in trupul Sau, pentru ca cei morti intru Adam sa invieze intru Insusi Hristosul Tau. Si, vietuind El in lumea aceasta, dandu-ne porunci de mantuire, scotandu-ne pe noi din ratacirea idolilor, ne-a adus la cunoasterea Ta, a Adevaratului Dumnezeu si Tata, agonisindu-ne pe noi Siesi popor ales, preotie imparateasca, neam sfant. Si, curatindu-ne prin apa si sfintindu-ne cu Sfantul Duh, S-a dat pe Sine schimb mortii, in care eram tinuti, fiind vanduti sub pacat. Si, pogorandu-Se, prin Cruce in iad, ca sa plineasca toate ale Sale, a nimicit durerile mortii. Si, inviind a treia zi si cale facand oricarui trup la invierea cea din morti, ca nu era cu putinta a fi tinut sub stricaciune Incepatorul vietii, facutu-S-a incepatura celor adormiti, Intai-Nascut din morti, ca sa fie Insusi Incepatorul tuturor in toate. Si, suindu-Se la ceruri, a sezut de-a dreapta slavei Tale, intru inaltime. Care iarasi va sa vina ca sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele sale".

"Si ne-a lasat noua aduceri aminte de patima Sa cea mantuitoare, Acestea pe care le-am pus inainte, dupa poruncile Lui. Ca, vrand sa mearga la cea de voie si pururea pomenita si de viata facatoare moarte a Sa, in noaptea in care S-a dat pe Sine insusi pentru viata lumii, luand paine in sfintele si preacuratele Sale maini, aratand-o Tie, lui Dumnezeu-Tatal, multumind, binecuvantand, sfintind si frangand,
A a dat Sfintilor Sai Ucenici si Apostoli, zicand: Luati mancati, acesta este Trupul Meu, Care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor.
Asemenea si paharul, din roada vitei luand, amestecand, multumind, binecuvantand si sfintind,
A dat Sfintilor Sai Ucenici si Apostoli, zicand: Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu al Legii celei noi, Care, pentru voi si pentru multi, se varsa spre iertarea pacatelor.
Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea, ca, ori de cate ori veti manca painea aceasta si veti bea paharul acesta, moartea Mea veti vesti, invierea Mea veti marturisi".

Iulian Predescu

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: