Din insemnarile I.P.S. Arhiepiscop Justinian Chira
Cincisprezece milioane de ani lumina oamenii au cercetat si au ispitit spatiul cu aparate ultraperfectionate, in speranta ca undeva se vor gasi semne de viata, sau cel putin semne de fiinte rationale, dar nu s-au gasit. Aparatele au inregistrat doar sunete de fond, dar nimic care sa fie provocat de fapturi rationale in afara pamantului si nici in apropiere nu s-a gasit o planeta, un corp in spatiu, care sa fie inzestrat precum este pamantul.
Pe langa natura asa de bogata, pamantul mai dispune de o fiinta, de o faptura atat de inzestrata, care este Omul si care se aseamana cu un Creator. Ca o faptura extramateriala care gandeste si are, asadar, ratiune, care iubeste si are o bogata zestre si viata sufleteasca, Omul este inzestrat cu frumoase si pretioase sentimente si are o Vointa ce-i depaseste de multe ori puterile fizice.
Cum se poate ca acesti cercetatori sa nu-si dea seama, sa nu fie constienti, ca doar acest minuscul glas al omului dispune in mod special de aceasta situatie privilegiata, care ii vine dinafara lumii lui, de la o putere, de la un Creator care a relizat si a inzestrat aceasta planeta cu daruri si bogatii speciale? Aceasta lipsa totala de observatie si de constatare este profund gresita si compromitatoare.
Pamantul a fost atentionat de aceasta Putere extraterestra si extramateriala, dar aceasta atentionare, care a fost transmisa, a fost desconsiderata, a fost ignorata, a fost negata si tocmai de aceea stiinta se face profund vinovata si condamnata de legile firii, de o justitie suprema, dreapta, ce asteapta sa fie reparata.
Aceasta grava greseala se lupta religia sa o repare, sa salveze aceasta fiinta de ignoranta in care, la un timp necunoscut, a cazut omul, care, prin structura lui, el insusi este un semn al existentei unui Creator, independent de timp si de spatiu, liber, ganditor, iubitor, capabil sa fie iubit si capabil sa iubeasca, Care dispune de acest sentiment suprem - Iubirea -, Care a creat pe om si l-a inzestrat si cu acest sublim si divin sentiment al iubirii, cu viata si dorul de viata, de adevar si de dreptate. Acestea sunt virtuti cu care a fost inzestrat omul si pe care le promoveaza religia combatand ignoranta, indemnandu-l pe om la cunoastere. Cunoasterea este suprema datorie a fiintei umane; sa se cunoasca omul pe sine, sa-si cunoasca originea, sa cunoasca originea unica a globului pamantesc, origine dumnezeiasca.
27 decembrie 2010
Arhiepiscop Justinian Chira
Andrei Pop
Pop Andrei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.