Se spune că pe când se afla pe insula Creta, Sfântul Dionisie Areopagitul stătea la prietenul său Cuviosul Carp.
- Vrei să știi ceva despre mine? a întrebat Carp.
- Da, de ce nu? a răspuns Sfântul Dionisie.
- Eu, niciodată nu încep liturghia până ce nu am o vedenie de la Duhul Sfânt.
- De ce?
- Fiindcă așa sunt încredințat de sus de la Duhul Sfânt că a venit momentul să slujesc lui Dumnezeu.
- Și alte vedenii ai mai avut?
- Da, am mai avut.
- Ce vedenii?
- Am avut o vedenie care a fost extrem de pedagogică.
- Te ascult.
- Uite, odată, un necredincios m-a întristat foarte mult.
- Pe toți oamenii duhovnicești ne întristează necredincioșii.
- Așa este numai că acest necredincios a ajuns de a dus la necredință și pe un creștin.
- Și, ce ai făcut?
- Am zis că ar fi bine să mă rog pentru amândoi să se reîntoarcă la credință.
- O decizie foarte înțeleaptă.
- Să vezi ce s-a întâmplat însă.
- Continuă, te ascult.
- Am început să mă rog pentru ei doar că într-o seară mi-am schimbat decizia. Am început să mă rog ca Dumnezeu să îi fulgere pe amândoi. Și atunci să vezi ce s-a întâmplat...
- Ce s-a întâmplat?
- Dintr-o dată camera unde eram s-a deschis în două și am putut să Îl văd pe Iisus.
- O vedenie binecuvântată.
- Când am privit în jos am putut vedea iadul deschis și pe mulți oameni care erau târâți în iad de șerpi înfricoșători.
- Deci ai văzut și iadul.
- Da l-am văzut. Mai mult, am putut să îi văd pe cei doi necredincioși de care ți-am spus cum erau trași în iad de șerpi mari și draci sălbatici.
- Se pare că rugăciunea ți-a fost ascultată.
- Stai vedenia nu s-a încheiat aici.
- Ce altceva ai mai văzut?
- Evident că atunci când i-am văzut pe cei doi în iad m-am bucurat.
- Ai simțit un fel de răzbunare nu?
- Da, așa ceva.
- Și Iisus, ce făcea în acest timp?
- Iisus privea cu milă la cei doi care erau duși în iad.
- Da, pare că este cu adevărat Iisus cel pe care L-ai văzut.
- Iisus s-a ridicat de pe tronul Lui și a mers și le-a întins mâna celor doi.
- Ce faci Doamne, Iisuse? L-am întrebat eu pe Iisus.
- Lovește-mă pe Mine, eu sunt gata să pătimesc din nou pentru mântuirea oamenilor!, mi-a spus Iisus.
Carp s-a rușinat de atitudinea lui și la puțin timp după această vedenie cei doi s-au reîntors la credința creștină.
Omul modern, nu mai are răbdare cu el, dar nici cu alții. Vrea ca totul să se petreacă repede, mai ales atunci când este vorba de bogăție. Omul nu-l iartă pe aproapele, dar vrea ca atunci când greșește el să fie iertat. În schimb, Dumnezeu trebuie să aibă răbdare cu fiecare om de pe acest pământ. Ori de câte ori ar greși omul, Hristos îl iartă de fiecare dată și, ori de câte ori ar cădea omul, Hristos îl ridică de fiecare dată. Așa că Dumnezeu este îndelung răbdător cu toți oamenii, nu numai cu creștinii. Nu este vreme să greșească omul și Dumnezeu să nu poată ierta. Pământul, de pildă, câte nu pătimește el din partea oamenilor, dar el nu zice nimic, nu se revoltă, nu se răzbună, ci suportă tot cu îndelungă răbdare. Să luăm exemplu de la Dumnezeu și de la pământ și să fim și noi iertători și răbdători.
Fii răbdător, prietene!
Doamne, ajută!
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Smerenia
Publicat in : Duminica Vamesului si a Fariseului
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.