Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
(...)
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
(Octavian Paler)
Se pare ca secolul vitezei aduce cu sine parca mai multa superficialitate. In acest sens, parca ar trebui sa ne oprim mai des, macar pentru o clipa, din nebunia zilei de azi. Stress, afaceri, alergaturi, bani, etc., toate ne duc intr-un ritm alert spre incheierea unei afaceri care nu prea ne aduce profit. De ce? Pentru ca atentia noastra, privirea noastra cade cu sete de cele mai multe ori asupra „marfurilor” materiale, temporare. Alergam toata ziua agonisind lucruri pe care oricum le pierdem destul de repede.
Din pacate, nemultumindu-ne cu ce avem, ne legam la ochi cu lacomia si-i dam drumul spre inainte. Cata intelepciune pe stramosii nostri: „Nemultumitului i seia darul !”
De multe ori ar trebui sa avem ochi pentru a observa, nu doar pentru a vedea, nu poţi vedea bine decat cu inima. Esenţialul este invizibil pentru ochi.” De multe ori linistea pe care o cautam cu atata disperare, uneori, se gaseste chiar in fata noastra. Nu trebuie decat sa iubim. „Iubeste si fa ce vrei ! Daca pastrezi tacerea, sa fie din iubire; daca strigi sa fie din iubire; daca indrepti, indreapta din iubire; daca ierti, iarta din iubire. Radacina interioara sa fie cea a iubirii, din aceasta radacina nu poate iesi decat bine.”
Desigur, Fericitul Augustin spunea aceste vorbe nereferindu-se la ceea ce numim noi astazi „iubire bolnava”. Asa ceva cred ca nici nu exista, caci in momentul in care cineva savarseste niste fapte bolnave in numele iubirii pe care o poarta in sufletul sau, aceea nu mai este iubire, pentru ca „daca vrem o definitie scurta si exacta, noi vom spune ca virtutea este ordinea iubirii”, iar „adevarata iubire consta in a ne atasa de adevar pentru a trai in dreptate.”
Ce bine ar fi sa nu ne lipsim inimile de iubire. De multe ori suntem nelinistiti si nemultumiti cu viata pe care o ducem sau mai bine spus, nu reusim sa ne imbracam ca odinioara intr-un sentiment de satisfactie, de liniste, de multumire sufleteasca, de impacare cu noi insine. Uitam ca de fapt suntem fiinte duale. Avem un trup, dar avem si un suflet. Precum un bebelus este nelinistit cand ii este foame sau cand nu este infasurat in scutec uscat, tot asa si sufletele noastre sunt nelinistite cand sunt lipsite de iubire, cand, daca privesc in urma nu vad nicio fapta de a lor care sa le aduca satisfactie si implinire. Lenea te face sa cazi in toropeala; sufletului trandav ii va fi foame (sufleteasca as spune eu). Astfel, cred ca asteptarea prea indelungata imbolnaveste inima, iar dorinta implinita este pom al vietii.
"Un nume (bun) este mai de pret decat bogatia; cinstea este mai pretioasa decat argintul si decat aurul." (Kevin Krools, Fericitul Augustin, Inteleptul Solomon, Antoine de Saint-Exupery)
Sergiu Dema
Sergiu Dema
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.