Sub ninsoarea desa orasul disparea parca pentru a se muta in alta lume, in lumea magica a povestilor de Craciun.
Stateam toate trei in patul urias si depanam sculele de lana matosoasa, din care mama ne va impleti flanelute calduroase. Una tinea sculul iar cealalta depana. Eu fiind mai mica aveam grija ca pisica sa nu se urce in pat sa incalceasca lana. Nu aveam nici o grija si radeam fericite... caci in casa era curat, era si cald.
Mama in schimb era trista si uneori din ochii verzi i se prelungea pe obraji un firicel subtire de lacrimi pe care si-l sterge pe furis cu coltul basmalei. Se ridica des privind pe geam la ninsoarea care nu mai contenea. Tata era plecat in cursa, la munte, dupa brazi de Craciun si ar fi trebuit sa fie deja acasa.
- Mergeti mama la culcare, ca eu mai stau sa-l astept, poate vine, daca n-o fi ramas pe undeva, prin troiene, cu masina.
Am adormit repede, asa cum numai copii stiu a adormi fara griji si fara tristeti iar noaptea fu scurta. Ajunul veni odata cu dimineata cand si ninsoare se opri.
O lasasem treaza si tot treaza o gasiram si dimineata, dar fata ii era luminata de zambet.
- Mergeti pe varfuri, ca doarme. A venit aseara tarziu si trebuie sa se odihneasca ca apoi sa mearga sa lase brazii pe la intreprinderi. Astazi mergeti la tanti Mindac, in centru ca noi plecam de acasa, va jucati cu fetele ei si apoi pe la patru veniti impreuna acasa.
Tare ne-am suparat caci era ziua de Ajun si chiar daca nu ne facea niciodata brad, totusi ne placea sa stam acasa unde mirosea a cozonaci, a friptura, a sarmale si veneau colegii sa ne colinde.
Dupa ce am mancat pe saturate turte cu nuci am plecat de acasa oftand nemultumite.
- Cum ne alunga de acasa, in ziua de Ajun, ca sa stea doar ei doi. Mai bine ne lasa sa mergem la colindat.
Odata ajunse insa la ardeleanca am uitat de suparare caci era vesela si ne-a servit cu galuste umplute cu prune uscate tavalite prin nuca cum numai ea stia sa pregateasca.
La ora patru am pornit sapre casa, bucurandu-ne de zapada pufoasa.
Ne opreau in dreptul vitrinelor in care straluceau brazi minunat impodobiti, ca in povesti si tare ne-am fi dorit sa avem si noi macar un brad micut, acolo, in odaita noastra.
Cand am intrat in casa luminata de sarbatoare, am inlemnit, de bucurie si de uimire.
In mijlocul camerei de zi, un brad urias, pana in tavan impodobit, cum numai la tata la servici vazusem, cu ghirlande lungi de beteala si de hartie creponata multicolora, cu nuci invelite in staniol, cu figurine din turta dulca si cosulete multicolore umplute cu bomboane. Era nins din belsug cu beteala argintie confetii si cu bucatele de vata.
Bucuria noastra s-a transformat in lumina pe fata printilor, care ne-au intampinat cu urarea de "Craciun fericit!"
In zilele urmatoare, toti copii de pe strada noastra s-au perindat sa vada minunatia de brad impodobit si au gustat din bunatatile care erau din belsug, prinse pe ramuri.
Dorina Stoica
(Din: "Copilaria, Raiul in care am fost".)
Dorina Stoica
-
Niciun Craciun fara brad
Publicat in : Religie -
Exista Craciun perfect?
Publicat in : Craciun
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.