Impreună cu soţul meu, fratele meu şi soţia lui, am ieşit din vagonul de metrou pentru a ne înghesui printre călătorii din staţie; în timp ce ne făceam drum spre ieşire, am zărit un cerşetor. Ne aflam în Seul, capitala Coreei de Sud, unde, deşi nu era un lucru neobişnuit să vezi pe cineva cerşind, un cerşetor întins pe jos, cu faţa la pământ, era o imagine cu adevărat insolită.
Nu-mi aduc aminte dacă i-am dat vreun ban acelui cerşetor; tot ce-mi amintesc sunt mâinile lui întinse, în formă de potir, aşezate în'faţa capului plecat. Nici nu-şi ridica ochii spre trecători; stătea ghemuit acolo jos şi cerşea într-un lei cât se poate de firesc, plin de umilinţă.
Mi-ar fi rămas întipărită în minte o asemenea imagine, indiferent de ziua în care l-aş fi văzut pe acel cerşetor, dar în acea zi de duminică a avut un efect şi mai pronunţat; tocmai ne întorceam toţi patru de la Biserica Sfântul Nicolae, unde participasem la Sfânta Liturghie din Duminica Vameşului şi a Fariseului. De aceea, când l-am văzut pe cerşetorul acela care cerşea într-un mod atât de umil, întins pe jos, ne-a venit imediat în minte figura vameşului, aşa cum este el descris în Sfânta Scriptură: smerit, desconsiderat, umil, neîndrăznind nici ochii să şi-i ridice în timp ce-i cerea Domnului îndurare. Aveam în faţa noastră un asemenea om! Ce exemplu de smerenie se afla dinaintea ochilor noştri!
Am urcat pc scara de ieşire, discutând între noi acea coincidenţă; cum de se întâmplase să dăm peste un asemenea cerşetor chiar în Duminica Vameşului si a Fariseului!
După două luni şi jumătate, l-am întâlnit din nou pe vameşul care cerşea în staţiile de metrou. Era Duminica Pogorârii Sfântului Duh. De data asta. Imi amintesc că i-am dat ceva bănuţi. Mai întâi, fratele meu i-a pus nişte bani în mâinile lui întinse, apoi cumnata mea; când am căutat în buzunar si mi-am dat seama că n-am decât 300 de woni (echivalentul a 30 de cenţi), m-am necăjit că n-aveam mai mulţi bani la mine, dar m-am aplecat totuşi şi i-am pus şi eu în mâini acea sumă ridicol de mică. Spre uimirea mea, cerşetorul mi-a apucat mâna, a tras-o mai aproape de capul său plecat şi a sărutat-o. Poate pentru multe persoane, o sărutare a mâinii din partea unui umil cerşetor n-ar părea un dar extraordinar - mai ales dacă nu li s-a întâmplat -niciodată aşa ceva. Mi-am retras mâna uimită. El şi-a ridicat ochii spre mine şi am văzut că plângea; mi s-au umplut şi mie ochii de lacrimi.
Un trecător, care probabil a înţeles greşit ce se întâmplase, a crezut că sunt supărată pe cerşetor fiindcă mă jignise în vreun fel şi s-a apropiat de noi; i-am făcut semn că totul era în regulă şi mi-am văzut de drum.
Nici astăzi nu găsesc cuvintele potrivite pentru a explica sentimentul care m-a urmărit zile întregi după gestul de mulţumire al acelui cerşetor. Când cineva iti sărută mâna pentru a-ţi mulţumi, e un gest care te smereşte; cu atât mai mult cu cât tot ce-i oferisem eu acelui biet cerşetor fusesera doar treizeci de centi! Insa asa este si viata in Hristos Domnul; chiar daca nu-I oferim decat cativa centi, El ne daruieste de o suta de ori mai mult.
Deşi nu l-am mai văzut pe prietenul nostru, cerşetorul, nu l-am putut uita niciodată. îmi aduc mereu aminte de el în fiecare Duminică a Vameşului şi Fariseului şi mă gândesc că acel gest smerit al lui de a-mi săruta mâna m-a făcut să mă simt de parcă aş fi primit binecuvântarea unui sfânt. Intr-adevâr, uneori îngerii ne pot ieşi în cale sub diferite înfăţişări, iar întâlnirile cu oameni aparent lipsiţi de importanţă pot fi la fel de speciale ca şi întâlnirile cu îngerii.
Constantina Palmer
Tot mai aproape de Dumnezeu, Editura Sophia
Cumpara cartea "Tot mai aproape de Dumnezeu"
-
Despre iubirea aproapelui
Publicat in : Predici de duminica -
Iubirea aproapelui
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Iubirea aproapelui
Publicat in : Credinta -
Samarineanul milostiv sau despre iubirea aproapelui
Publicat in : Duminica a 25-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.