În fiecare an, pe 6 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește Schimbarea la faţă. Este a doua Sărbătoare creștină, după Înviere, unde este chemată lumina dumnezeiască, focul viu dumnezeiesc. Orice creștin tânjește după această lumină necreată, după acea stare harică de pace și lumină dumnezeiască. În popor, praznicul împărătesc mai este cunoscut şi sub denumirea de Probojenia. În Noul Testament, evanghelistul Matei descrie minunea Schimbării la Faţă pe Muntele Tabor astfel: „Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi s-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El”.
Prin schimbarea Sa la faţă, Domnul Iisus Hristos arată la ce slavă ridică El în sine firea omenească. Părinţii Bisericii ne spun că schimbarea la faţă a omului lăuntric este însă cu neputinţă fără harul dumnezeiesc, care se dă prin Sfintele Taine.
Ce putem înțelege noi despre Schimbarera la față a Domnului. Sfântul Simeon Noul Teolog ne spune un lucru înfricoşător: “Cine n-a văzut pe Dumnezeu în viaţa asta nu-L va vedea nici în cealaltă”, iar Sfântul Grigore Palama afirmă că participarea la Slava lui Dumnezeu, vederea luminii necreate nu li se dăruiesc oamenilor la întâmplare, ci numai acelora care au două trăsături de caracter fundamentale: sunt întăriţi în mod special în credinţa faţă de Dumnezeu sau au fost înălţaţi deasupra nimicniciei fiinţei umane.
Taborul este unul dintre cei patru munți ai cetății Ierusalimului. Ca orice munte, Taborul are darul lui, are o lumină şi o sfinţenie anume. Muntele este ceva ce te copleșește; oricât ai încerca să-l îmbrăţişezi cu privirea, nu reușești să-l cuprinzi în toate laturile lui, nici de pe vârful acestuia. Acolo sus, orice cuvânt este înecat în tăcere, iar întreaga panoramă apare în fața noastră cu o anumită stare de pace în suflet, cu lumină, cu claritate. Înălţarea omului pe munte semnifică, de fapt, drumul parcurs de om de la curăţirea inimii de patimi spre iluminarea minţii sale, iar pentru acest lucru îţi trebuie o iniţiere în tainele isihasmului şi nu numai.
Moise este înainte de orice o figură simbolică şi identitară: singurul om care l-a cunoscut pe Dumnezeu faţă către faţă, primul dintre proroci, eliberatorul poporului lui Israel, regele legiuitor, mediatorul prin excelenţă. El este recunoscut drept întemeietor al iudaismului, chiar al monoteismului, în general. Cu toate acestea însă, Moise nu L-a văzut pe Dumnezeu în lumină, aşa cum avea să îl vadă Apostolii pe muntele Tabor. Aşadar, Dumnezeu s-a arătat lumii, în diferite moduri, dar, cu rare excepţii, ”lumea nu L-a recunoscut”. Primul om care L-a recunoscut pe Iisus a fost prorocul Ioan Botezătorul, despre care Hristos a spus că : ”Este cel mai mare în Împărăţia cerurilor dintre cei născuţi din femeie”. Moise, salvat din ape, este eroul biblic care influenţează şi în zilele noastre întreaga cultură a lumii, în special pe cea occidentală. Astfel, el a exercitat o adevărată fascinaţie asupra unor gânditori şi artişti precum Michelangelo, Freud, Chagall care, fiecare în felul său, au încercat să abordeze această taină mistică.
Aşadar, Praznicul Schimbării la Faţă este prin excelenţă acela al îndumnezeirii naturii noastre omeneşti şi al participării trupului nostru trecător la bunurile veşnice, mai presus de fire, o călătorie în lumina lăuntrică a sufletelor noastre, iar în viziunea unor Părinţi ai Bisericii nu e altceva decât „o trăire a luminii dumnezeieşti şi o pregustare a împărăţiei cerurilor, o transfigurare anticipată”.
Cu toate acestea, cel care este considerat prorocul prorocilor şi cel mai mare înaintea lui Dumnezeu, ca fiind născut din Feciară, care are două firi, una omenească şi alta dumnezeiască, în acelaşi timp, este, fără doar şi poate, Iisus Hristos. El ne-a făcut cunoscută taina cea mai ascunsă dintre toate, faptul că Dumnezeu este o Fiinţă Ipostatică, însă nu o Persoană, ci trei Persoane în Una: Sfânta Treime. El este Fiul cel iubit al lui Dumnezeu, El este Calea, Adevărul şi Viaţa. Harul de pace și lumină transmis de Hristos pe Muntele Taborului face imposibilă cuprinderea minţii omeneşti, fiind o energie necreată, lumina taborică.
Doamne, ajută!
Ştefan Popa
Stefan Popa
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.