Spiritualitatea ortodoxa a dat marturie de-a lungul veacurilor despre cunoasterea lui Dumnezeu prin lumina sau despre vederea luminii dumnezeiesti. Potrivit invataturii noastre de credinta, exista o distinctie ontologica, intre cele doua “lumini” de care se impartaseste omul pe parcursul existentei sale, intre lumina creata si cea necreata.

Referindu-se la relatarea evanghelica a Schimbarii la Fata a lui Hristos, Sfantul Ioan Damaschin motiveaza comparatia – inevitabil insuficienta – dintre lumina divina si lumina soarelui, subliniind ca este cu neputinta sa reprezinti cu mijloace naturale ceea ce este necreat.

In pofida acestei deosebiri, Parintii Bisericii  vorbesc totusi despre o legatura intre cele doua, in sensul in care lumina creata poate fi privita ca simbol al celei dumnezeiesti.

Prin urmare, poate fi tradusa pictural o asemenea iluminare, o asemenea lumina, care depaseste, fara indoiala, orice mijloc de reprezentare, numai la nivel simbolic.

Acest lucru este evident mai ales in iconografie, dar si in alte aspecte ale cultului divin al Bisericii noastre, unde prin lumina, intensiate si culoare, se da marturie despre realitatile Imparatiei Cerurilor, despre Hristos Transfigurat, despre omul indumnezeit.

Aureola si mandorla ca reprezentari ale luminii dumnezeiesti

Atat in scrierile Parintilor, cat si in vietile sfintilor intalnim adesea marturii despre o lumina care ilumineaza launtric chipurile sfintilor, in momentele lor de suprema slava, asemenea fetei lui Moise care stralucea pe cand acesta cobora de pe munte, asa incat trebuia acoperita cu un val, fiindca poporul nu ii putea suporta stralucirea (Exod 34, 30; II Cor. 3, 7-8).

Icoana traduce acest fenomen luminos prin aureola, atributul exterior care desemneaza cu precizie un fapt bine definit in lumea spirituala. Lumina care straluceste pe fetele slavite ale sfintilor si care le inconjoara capul (ca parte superioara a trupului lor), are in chip firesc o forma sferica.

Aureola nu este o alegorie, ci expresia simbolica a unei realitati autentice si concrete.

Aureola sau nimbul infatiseaza mai mult starea de sfintenie, apartenenta la energiile divine necreate, la lumina dumnezeiasca.

In schimb, mandorla reprezinta un eveniment teofanic, o revelatie plenara a slavei dumnezeiesti, pe care arta crestina o pune in legatura cu anumite momente hristologice importante.

In iconografia ortodoxa, aureola ii diferentiaza pe sfinti de restul oamenilor, in timp ce mandorla Il distinge pe Dumnezeu de restul sfintilor.

"Culorile" luminii dumnezeiesti

Manastirile Hosios Loukas (c. 1020), Nea Moni din Hios (mij. sec. 12) si Dafni (inainte de 1080), reprezinta un grup de biserici bizantine ale caror programe iconografice similare, ofera multe oportunitati pentru studierea reprezentarilor luminii dumnezeiesti.

Cele mai raspandite tipuri de mandorla sunt cercul si elipsa (sau cercurile si elipsele concentrice), combinate uneori cu romburile suprapuse. Lor li se adauga razele - divergente, convergente sau simple linii - care indica o lumina ce iradiaza din prezenta divina. Forma rotunda este folosita atat pentru pozitia in picioare, cat si pentru cea sezand.

Hosios Loukas, care are cel mai complet ciclu de mozaicuri, include o scena a Pogorarii Sfantului Duh, aflata in cupola, unde “limbile de foc” rosii ce coboara peste Apostoli sunt inconjurate de o margine intunecata albastruie-verzuie. Acest motiv este intalnit si in razele ceresti ce se pogoara peste Hristos la Botez. Acelasi motiv este utilizat in aceste scene la Nea Moni in in Dafni, unde utilizarea mozaicului argintiu este foarte pronuntata, iar razele de lumina prezente la Botez includ si argintiu.

In reprezentarea Nasterii Domnului de la Manastirea Hosios Loukas razele ce coboara asupra Pruncului sunt aurii, in timp ce la Dafni sunt argintii. In scena Schimbarii la Fata din Nea Moni, mandorla lui Hristos este aurie, in timp ce la Hosios Loukas si la Dafni este albastra, alba si argintie.

Dupa cum putem constata, coloritul aureolei este variabil. Cel mai frecvent apare culoarea bleu, o mostenire a artei pagane greco-romane, culoare care trimite la simbolismul cerului. Albul, de asemenea, este culoarea teofaniilor sau a manifestarilor salvei dumnezeiesti si a vesmintelor lui Hristos transfigurat, a Epifaniei, a Invierii si a Inaltarii, a ingerilor si a celor inviati care au invins moartea, potrivit Apocalipsei. Auriul, culoarea soarelui, simbolizeaza transcendenta dar si manifesterea a prezentei dumnezeiesti. Fundalurile aurii exprima slava dumnezeiasca si reprezinta lumea cereasca in pictura romanesca si bizantina.

Specifica picturii bizantine este deschiderea succesiva a culorii de la centru catre periferia mandorlei, prin care se creeaza acelasi efect de venire a luminii catre privitor. Bizantinii reprezentau adesea mandorla in culorile curcubeului, care era o manifestare de lumina in sine - lumina descompusa in culoare - si simbol al slavei.

Ortodoxia este credinta in care il cunoastem pe Hristos ca "Lumina a lumii“ (Ioan 8, 12).  Pentru a vedea Lumina dumnezeiasca cu ochii trupesti, asa cum au vazut-o ucenicii Domnului pe Muntele Tabor, trebuie sa ne impartasim din aceasta lumina, sa fim preschimbati de ea intr-o masura mai mica sau mai mare. Experienta mistica presupune deci o schimbare a firii noastre, preschimbarea prin har.

De aceea, mergand in biserica si contempland lumina candelei si a lumanarii, auriul candelabrelor si sfesnicelor, culoarea galbuie a moastelor, lumina icoanei, care ne lumineaza, si care nu este stralucirea fireasca a chipurilor, redata prin culori, ci harul divin, lumina trupului purificat si fara pacat, cunoastem ca toate acestea trimit la cealalta lumina, cea vesnica si necreata. Dar numai dupa ce primim Trupul si Sangele Mantuitorului, dupa ce ne preschimbam prin har,  putem marturisi - precum in Liturghie - ca “am vazut Lumina cea adevarata”.

Radu Alexandru

• Lumina dumnezeiasca
  Publicat in : Schimbarea la Fata
• Lumina dumnezeiasca
  Publicat in : Cunoasterea
• Lumina dumnezeiasca in teologia Sfantului Grigorie Palama
  Publicat in : Sfantul Grigorie Palama
• Ce este lumina dumnezeiasca?
  Publicat in : Credinta