Iti doreşti să fii mai bun? Sfatul oferă o nouă semnificaţie. Pentru unii virtutea este incomodă. Orice neputinţă, viciu, păcat va avea întotdeauna scuza sa. Voinţă slabă, oameni înlănţuiţi în temniţa propriilor slăbiciuni. Justificări. Prezenţă la absenţă. Păcatul, versatil de cele mai multe ori, picură în suflet ideea reuşitei şi amestecă gândurile, sentimentele, emoţiile. Autoiluzionări cu privire la sine. Păcatul ştie că e urât, de aceea îşi pune mască sau măşti. Păcatele sunt cuie pe care le ţintuim în suflet. Virtuţile pot fi plasturi, pansamente, medicamente, stare de bine, sănătate. Păcatul este mai contagios decât o faptă bună. Păcatul moare odată cu trupul, pe când virtutea ne înveşmântează sufletul spre veşnicie, spre bucurie. Succesul adus de păcat este înşelător, iar insomnia conştiinţei trezeşte răbdarea si înfrânarea. Identitate, stil de viaţă, alegeri. Boli morale, boli sufleteşti, boli trupeşti.
Toate pe lume au o completare, o atracţie şi o opoziţie. Bine fără rău, iubire fără ură, frumuseţe fără urâţenie nu prea există. Orice om cu neputinţe are virtuţile lui, după cum orice om cinstit are slăbiciunile lui. Bunătatea, omenia sunt cele care fac diferenţa dintre lumină şi întuneric. Curăţenie interioară, cuminţenie, credinţă. Faptele se dăruiesc, nu se vând. Răul poate lua în lumea aceasta diferite forme, dintre cele mai degradante: de la dispreţ până la satisfacţie sadică, patologică. Omul rău este nefericit chiar şi atunci când este fericit. Omul rău e cu desăvârşire rău, atunci când se preface că e bun. însă ceea ce s-a dobândit prin rău, rău se va sfârşi. Aşa e legea universului. Rău faci, rău găseşti! Bine faci, bine găseşti! Şi cu acestea ne înveşmântăm sufletul.
Sunt invidiaţi şi cei din morminte, darămite cei vii! Critic, caustic. Vremuri în care excesul de egoism metabolizează interese de moment. Forme fără fond. Sacrificii la nivelul conştiinţei individuale. Unele amintiri sunt uitate, altele nu. Te-ai accidentat? Oblojeşte rana şi mergi mai departe! Ceea ce alege omul, fie rău sau bine, îl va urma. Viaţa este nedreaptă doar dacă rămâi jos. Sus! Ridică-te! Nu îţi mai plânge de milă! Fii observator şi nu judecător! E viaţa ta! Petele se scot cu detergent, iar necazurile cu gânduri bune, cu rugăciune. Alege un drum şi mergi pe el. Poţi deveni mai bun, mai frumos, mai puternic. Pietrele pe care le aruncă alţii în tine, strânge-le cu dragoste, pot deveni oricând temelia unei cetăţi frumoase. Nobilă disponibilitate a sufletului omenesc.
Aşadar, suflete, nu numai să nu faci o nedreptate, dar nici măcar să nu te îndulceşti în mintea ta cu gânduri întunecate. Pentru că prima haină a faptei este intenţia. Iar dacă vorbim despre o faptă rea consumată, să nu te răzbuni! Răzbunarea te face egalul adversarului, iar iertarea te face superior lui pentru că aduce îndreptarea celuilalt.
Răzbunarea ţine rana deschisă, care s-ar vindeca şi s-ar închide dacă am elibera răul şi am schimba chimia sufletului. Şterge datoriile interioare. Binele lărgeşte inima, pe când răul o micşorează. Iertarea este o călătorie spre eliberare care te eliberează de furie, resentimente, amărăciune, precum şi de toate modelele comportamentale autodistructive care însoţesc aceste sentimente. Procesul iertării funcţionează în cazul oricărei persoane şi a oricărei probleme! Prima persoană pe care iertarea o schimbă este chiar persoana care iartă. Dacă cineva iartă, se maturizează ca persoană, fiind capabilă de curaj, iubire şi preocupare pentru cei din jur. Tensiune între dreptate şi milă, între compasiune şi reconciliere.
Sunt păsări care niciodată nu-şi vor împleti cuibul în colivie, pentru a nu lăsa sclavia moştenire puilor săi... Să căutăm şi să urmăm binele. E atât de frumoasă liniştea! Fiecare clipă din viaţa noastră este un timp pe care Dumnezeu doreşte să-l petreacă alături de noi. Dumnezeu nu întoarce spatele nimănui, ci doreşte să rămână în casa inimii fiecăruia dintre noi. Astăzi în casa inimii Tale vreau să rămân, zice Domnul! Ne mai dorim noi, oare să deschidem ca să intre în noi un pic de Doamne?!... Cât de mult ne iartă Dumnezeu şi cât de puţin iertăm noi celor din jur. Hristos S-a răstignit şi pentru mine, şi pentru tine, şi pentru el, şi pentru ea. Pe toţi caută să-i mântuiască. Şi mai curge sânge pe cruce, şi o mamă mai varsă o lacrimă fierbinte la picioarele crucii. Atât de mult ne iubeşte şi ne vrea Acasă, încât Mântuitorul Iisus Hristos dacă pierde un singur suflet, nici îngerii nu-I sunt consolare...
Ierom. Hrisostom Filipescu
Putine lacrimi, multa bucurie, Editura PIM
-
Iertarea in lumina invaturii crestine
Publicat in : Morala -
Acatist de pocainta pentru iertarea pacatelor
Publicat in : Acatiste -
De ce osandim iertarea ?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.