Dumnezeu, in necuprinsa Lui intelepciune, ne-a dat libertatea de a alege, de a urma binele sau raul. In acelasi timp insa, ne-a facut dupa chipul si asemanarea Lui. Asta inseamna ca avem tiparit in fiinta noastra, pana in adanci strafunduri, binele, (caci El este bunatatea suprema), adica firescul omului este de a urma calea binelui.
Totodata, din preamulta Lui iubire pentru oamnei, L-a trimis in lume pe Fiul lui ca sa ne arate care este calea de a ramane mereu in firescul acesta care este binele si iubirea.
Hai sa vedem ce am invatat din copilaria Domnului Iisus Hristos pe pamant.
Sa lasam deoparte latura dumnezeeasca a Mantuitorului si sa-l consideram un copil precum copii nostrii. S-a nascut si a crescut intr-a familie sfanta (dreptul Iosif si Fecioara Maria). Trebuie sa stiti ca dupa botezul crestin orice copil este si traieste zilnic in Imparatia lui Dumnezeu. Cu atat mai mult Domnul Isus Hristos. In timpul copilariei, a avut parte, crescand in acea familie sfanta, sa auda, sa vada, sa invete, sa faca, numai lucruri bineplacute lui Dumnezeu deci conforme cu morala crestin ortodoxa. A si primit invatatura crestina de la parinti, dar a si studiat singur acest lucru. Astfel Il vedem copil fiind, in templu discutand si intreband despre lucrarile lui Dumnezeu. “De ce ma cautati, nu stiti ca trebuie sa fiu in cele ale tatalui meu?” le spune El parintilor cand acestia il pierdusera si-l gasesc in templu.
Astfel, el ramane pe tot timpul copilariei Lui, cu sufletul, in Imparatia lui Dumnezeu. Mai mult, Evanghelia ne spune ca El crestea si se intarea cu Duhul (tocmai pentru ca era tot timpul in gand si in fapte cu Dumnezeu, si, as adauga, avea si cunostintele necesare). Astfel, mai tarziu, cand il ispiteste diavolul, El stie sa aleaga intre bine si rau si alege binele.
Slava Domnului, avem si noi familii care isi cresc copiii intr-un mediu de o spiritualitate ortodoxa inalta. Ferice de copiii aceia. Din pacate, insa, sunt putine astfel de familii, intrucat daca e sa “cunoastem pomul dupa roade” apai, roadele sunt cam stricate, si ma refer aici la “pomul” care se numeste Romania.
Am deseori ocazia (intrucat locuiesc langa o scoala generala) sa observ grupuri de copii, al caror comportament este departe de a fi bineplacut lui Dumnezeu.(injuraturi de tot felul, pomenirea foarte frecventa a celui rau, batai, furturi, droguri, minciuni etc.)
Copii acestia deja au inceput sa inlaturate tiparul binelui din ei cu raul. Pentru ei, firescul dumnezeesc din ei a inceput sa fie acoperit cu noroi, astfel incat in fata ispitei vor alege raul caci legatura cu firescul dumnezeesc este intrerupta. Mare tragedie.
Hai sa incercam sa vedem unde gresim, pentru a corecta acest lucru.
Sa luam exemplu o familie crestin ortodoxa, dar care nu se preocupa de latura ei spirituala. Au o credinta superficiala, nu ii intereseaza sa afle mai multe despre religie, nu merg la biserica, sau o fac asa de forma la diverse ocazii. Ii preocupa banii, locurile lor de munca, cariera lor si cam atat. Priviti din afara, ii poti cataloga drept oameni de treaba. Daca ii analizezi insa mai aproape vezi ca au un limbaj vulgar, ca se cearta des, fumeaza, beau peste masura, se uita mult la televizor si sunt egoisti. Cam astfel este imaginea majoritatii familiilor din Romania.
Si, sa presupunem, ca aceasta familie este binecuvantata de Dumnezeu cu un copil.
Copilul este botezat si in primii ani il creste mamica lui, acasa.
Trebuie sa stiti ca in primii ani de viata, sufletul copilului este ca un burete, care suge orice informatie (ceea ce vede, ceea ce aude, ceea ce I se face, sau face, ceea ce miroase, ceea ce manaca, cum mananca, etc.) Aceste informatii se adauga pe tiparul cel bun deja existent. Daca informatiile sunt de tipul bun atunci el, tiparul dumnezeesc se largeste, se intareste, prinde putere si actioneaza asupra copilului. Deci roadele vor fi bune. Daca informatiile nu sunt de tipul bun (adica in conformitate cu morala crestin ortodoxa) tiparul cel bun , din fericire, nu dispare ci doar este acoperit de murdariile pe care copilul le primeste. Daca el primeste aproape zilnic acest tip de informatii, aceste murdarii pe care copilul le inmagazineaza in sufletul lui, prind putere si actioneaza asupra lui. Roadele vor fi deci urate. Copilul pierde legatura cu Dumnezeu, caci Duhul Sfant s-a retras. Toata viata lui, acest copil va fi manat de murdariile acestea din sufletul lui (daca nu face nimic pentru a le inlatura). Lui I se pare firesc sa faca aceste lucruri, intrucat pornesc din interiorul lui (le face involuntar). Iata, un copil, viitor adult, care face si primeste din exterior, si de la Dumnezeu, lucruri murdare, fara sa fie el personal vinovat.
Am spus ca primeste de la Dumnezeu lucruri rele, caci El, Dumnezeu iti da ceea ce doresti. Daca faci si iti doresti lucruri rele pe acelea le primesti. (doar ai libertatea de a alege). E stiut ca pacatele apar mai intai in gand (sub forma ispitelor caci Dumnezeu nu te abandoneaza ci ii permite diavolului sa te ispiteasca, pentru a vedea starea sufletului tau) si apoi in fapte, daca nu te impotrivesti ispitei. Dar, un astfel de copil, cand e ispitit, nu se impotriveste, ci, alege ceea ce cunoaste el in interiorul lui, adica raul.
Hai sa vedem practic, cum se intampla. Copilul din exemplu de mai sus, ii vede zilnic pe parintii lui ca fumeaza. Acest obicei se lipeste de sufletul sau, si copilul cu siguranta la un moment dat in viata, va simti dorinta de a fuma. Si o va face. Degeaba ii vor spune altii mai tarziu, ca nu e bine sa o faca, dorinta de a fuma vine din interiorul lui si nu se poate impotrivi. Acelasi lucru se intampla si cu celelate obiceiuri: alcoolul, injuraturile, minciuna, furtul, sexul (caci I s-a permis sa vada ce vrea la televizor, sau pe internet etc), etc. Iar daca intra diavolul in suflet printr-o patima , acesta isi cheama si tovarasii lui, si in curand sufletul va fi plin de tot felul de patimi. De aceea atunci cand apar ispitele, el va alege ce-I dicteaza sufletul, adica raul.
Sa vorbim si despre blocaje sau blesteme. Nu vorbesc aici despre blestemele care provin din pacatele parintilor dinainte de nasterea copilului. Ci, vorbesc despre blocajele care se formeaza in sufletul copilului in timpul vetii lui.
Sa presupunem ca, copilul din exempul nostru, ii aude mereu pe parintii lui lamentandu-se despre starea lor financiara, despre lipsa banilor, despre faptul ca au parte de o viata grea si saracioasa, despre boala, necazuri etc. I se adreseaza la modul: tu crezi ca banii cresc in pom? Nu. sau, crezi ca viata e dreapta? Nu e., sau, Crezi ca Dumnezeu iti da ce vrei? Etc.
Adica in permanenta, parintii au o atitudine negativa asupra posibilitatii de a fi bogat, a fi sanatos, a fi fericit, etc. Aceste atitudini negative se imprima pe sufletul copilului si formeaza blocaje, (blesteme) care nu permit binecuvantarilor lui Dumnezeu sa ajunga la persoana in cauza. Iar adultul de mai tarziu va avea parte in viata de ceea ce au trait si parintii lui.
Deseori si divortul, sau desele certuri, violenta dintre parinti, la o varsta frageda a copilului, formeaza blocaje care vor avea efect nefast asupra comportamentului si cazniciei acestuia de mai tarziu. ( De ex. Oricat va cauta o fata sa nu-si ia un sot care sa fie precum tatal ei, adica bataus, violent etc.., tot de asa va avea parte).
Sa presupunem ca un copil, cu astfel de blocaje, ajunge mai tarziu, in adolescenta sa-si dea seama, ca desi nu face ceva rau, totusi, in viata lui nimic nu-i reuseste. Ce se intampla atunci. Incepe sa aibe adevarate razboaie launtrice intrucat isi da seama ca nu e drept ce i se intampla, dar nu are solutia. Daca aceasta perioada este de lunga durata, isi fac aparitia bolile psihice: depresia, schizofrenia, tulburarile de personalitate. Daca insa cere ajutorul unui indrumator spiritual (preot duhovnic), atunci lucrurile se rezolva mai simplu.Trebuie retinut ca si aceste boli psihice tot prin tainele bisericii ortodoxe se vindeca, intrucat cauza sunt problemele sufletesti.
Deci, dragi parinti, un copil botezat in biserica crestin ortodoxa, nu poate fi rau sau nu poate alege calea cea rea, decat daca noi il “programam astfel” in mod constient sau inconstient. Astfel, noi, parintii in primul rand, si apoi societatea cu indivizii si institutiile ei, devenim ucigasii copiilor nostrii, intrucat le facem viata un iad, si, pentru aceasta, Dumnezeu ne va judeca. “vai de cei care fac rau acestor mici ai mei. Mai bine era sa-si puna o piatra de gat.”
Pentru cei care faceti aceasta in mod constient, dreptatea lui Dumnezeu nu va intarzia sa apara, iar rasplata va fi pe masura.
Daca insa, o faceti in mod inconstient, sau din lipsa de cunostiinte, niciodata nu e prea tarziu sa va schimbati, atat voi ca parinti cat si copiii. Invatati ce trebuie sa faceti, cititi, carti, articole, Biblia si cereti ajutorul unui preot duhovnic. Va va invata ce sa faceti.
Pentru familiile care isi doresc un copil, sper ca ati inteles pericolul care-l paste pe viitorul vostru copil si va veti schimba inainte, pentru a nu avea influenta negativa asupra copilului.
Ce trebuie sa intelegem de aici, este faptul ca un copil trebuie ocrotit, protejat, crescut intr-un mediu care nu-I afecteaza sufletul lui nevinovat, pana cand el se intareste cu duhul, caci numai astfel se poate impotrivi ispitelor si poate ramane in comuniune cu Dumnezeu in permanenta.
Cine e dator sa contribuie la aceasta? Familia, Biserica, Profesorii de religie, scoala in general, nasii de botez si ceilalti formatori de opinie si caractere adica mass-media (TV, ziare, internet, etc) adica societatea in intregul ei.
Important este sa incepem cu noi insine si intregul se va schimba si el.
Asa sa ne ajute Dumnezeu !
Emilia Stelian
Emilia Stelian
-
Particularitatile nevrozelor la copii
Publicat in : Sanatate si stiinta -
Chemari divine catre copii
Publicat in : Religie -
Filocalia pentru copii si tineri - Recenzie
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.