Stareţul athonit Iosif ne împărtăşeşte o minunată experienţă. Seară de seară, el făcea bilanţul zilei trăite: se cerceta pe sine rugându-se, ca să vadă cu ce a greşit, ce patimă are încă putere şi căror lucruri trebuie să le dea atenţie: „Aha, nepăsarea! Aha, nu-mi înfrânez limba, şi imediat sunt «gata de război» - iar în ziua următoare văd ce a ieşit din asta. După cum termometrul arată temperatura, şi conştiinţa arată cum ne petrecem viaţa.”
Fiind atent şi ascultând de conştiinţa sa, stareţul a scăpat treptat de patimi şi a dobândit harul lui Dumnezeu. Tradiţia ortodoxă de curăţire a conştiinţei se deosebeşte izbitor de practicile mistice şi oculte orientale. Noi nu ne cufundăm într-o stare de conştiinţă modificată (transă) şi nu intrăm în dialog cu nu ştiu ce Raţiune cosmică sau cu propriul subconştient. Meditaţiile, hipnoza, autosugestia, mişcările corporale, poziţiile şi exerciţiile respiratorii speciale de tip yoghin prezintă pericolul contactului cu puterile întunecate ale lumii nevăzute.
Psihologul ortodox Tamara Florenskaia a elaborat sistemul consultului dialogic. Acesta transformă dialogul într-un proces de creaţie: căutarea în comun a soluţiei unei probleme de viaţă, cu nădejdea în făgăduinţa Mântuitorului: Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt ţi Eu, în mijlocul lor (Mt. 18, 20). Răspunsul corect este dat de Domnul, iar psihoterapeutul sfătuieşte nu după capul său, ci îl ajută pe interlocutor să audă dictatul conştiinţei.
Principiile dialogului orientat duhovniceşte au devenit cuvântul nou pe care de multă vreme îl aşteptau psihoterapia rusă şi cea mondială. Astfel, în anul 1995 psihologii americani i-au conferit autoarei acestei metode titlul de membru honoris causa al Academiei de ştiinţe din New-York.
Prin lucrările Tamarei Florenskaia, în psihologia ştiinţifică a revenit învăţătura patristică despre alcătuirea omului: duh, suflet, trup. O remarcabilă descoperire a fost noua concepţie despre mecanismul de apărare psihologică al refulării: în subconştient sunt refulate nu atracţiile sexuale interzise, aşa cum presupune psihanaliza, ci cerinţele conştiinţei. Asta duce la afectarea sănătăţii nu numai psihice, ci şi somatice. Rădăcina multor boli constă în împotrivirea faţă de glasul conştiinţei, faţă de „eul” duhovnicesc.
De aici reiese că sarcina psihoterapeutului este să sprijine glasul conştiinţei şi prin aceasta să-l ajute pe interlocutor să dobândească integritatea şi armonia lăuntrică.
Dialogul este o condiţie a creşterii personale şi o metodă de influenţare a celuilalt. In cazul monologului (manipulării), pacientul este un obiect al acţiunii din exterior, ca un material neînsufleţit, ce are nevoie de prelucrare şi de „spălare a creierului”. In cazul dialogului, pedagogul sau psihologul nu se pune pe sine mai presus de interlocutor, ci îi comută mintea la discuţia cu el însuşi. Poziţia este următoarea: „Eu nu pot să te îndrept ori să-ţi rezolv problemele. Aşadar, hai să încercăm împreună să auzim răspunsul care există deja înăuntrul tău!”
Fragment din cartea "Daca puterile sunt pe sfarsite. Razboiul si pacea omului cu el insusi", Editura Sophia
Cumpara cartea "Daca puterile sunt pe sfarsite. Razboiul si pacea omului cu el insusi"
-
Viata duhovniceasca
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Viata duhovniceasca si familia
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.