Omul, de când se naşte şi până moare este supus greşelii şi păcatului. Unii oameni îşi recunosc greşelile şi încearcă să se îndrepte. Alţii, în schimb, nu recunosc reşelile, spunând că ei nu au păcate, n-au furat, n-au făcut crimă etc. Din fericire, în ultima vreme, tot mai mulţi oameni îşi recunosc greşelile şi cer ajutorul divinităţii pentru a se îndrepta.
Potrivit învăţăturii creştin-ortodoxe, înainte de venirea Mântuitorului, între om şi Dumnezeu se crease o prăpastie adâncă. Sfinţii Părinţi susţin că trei lucruri îl despart pe om de Dumnezeu: Firea omenească – omul a fost creat de Dumnezeu şi ca orice creatură are un început şi un sfârşit; Păcatul – omul în păcat se naşte şi cu păcatul se luptă toată viaţa; Moartea – omul ca orice vietate de pe pământ care are viaţă, se naşte, trăieşte şi moare.
Dumnezeu a desfiinţat această prăpastie prin trimiterea Fiului Său, Iisus Hristos care şi-a asumat jertfa pe cruce, murind pentru păcatele fiecărui om de pe pământ. Cu alte cuvinte, noi, oamenii am fost răscumpăraţi prin jertfa lui Hristos. Prin Iisus, omul nu mai moare ci are viaţă veşnică. Ceea ce i-a rămas omului de făcut este să se boteze în credinţa creştină şi să îl primească pe Hristos ca mântuitor personal. Credinţa creştină ortodoxă distinge trei etape distincte prin care trebuie să treacă omul pentru a ajunge la maturitatea duhovnicească: naşterea omului din părinţi trupeşti; naşterea în baia botezului şi educarea în credinţă; nevoinţa personală a omului şi creşterea duhovnicească pentru a-şi însuşi darul lui Dumnezeu şi pentru determinarea lui în planul veşnic.
Adevărul este că acest lucru nu este aşa de simplu şi nici uşor. Viaţa omului este o luptă şi o jertfă. Omul, dintotdeauna, dar mai ales în zilele noastre, este supus unui bombardament continuu al greşelilor prin mulţimea gândurilor care vin de la diavol. Omul greşeşte conştient şi inconştient. De multe ori, binele care îl facem se întoarce împotriva noastră ca fiind, de fapt, o greşeală. Viclenia diabolică nu are margini şi nici nu oboseşte, atacându-ne din toate părţile, la fiecare pas, la fiecare gând. Până şi stresul lumii moderne e trimis tot de la Satana. În acest sens, întrebat fiind, Părintele Porfirie, de unde este stresul, el a răspuns: “Stresul vine de la diavol, nu din altă parte.
Este unealta modernă a diavolului cu care îi atacă pe oameni, învrăjbindu-i unii împotriva altora: nu se mai înţeleg copii cu părinţii, frate cu frate şi soră cu soră”.
Din păcate, astăzi, multe din greşeli sunt făcute de oameni pe fondul stresului. Sfinţii Părinţi vorbesc despre adevărate bătălii duse cu gândurile şi chiar despre un război nevăzut. Aşa au apărut o serie de strategii de apărare împotriva duhurilor rele. Iată, un strateg în aplicarea modalităţilor de înfruntare a duhurilor rele, Sfântul Ioan Colov, ne dă următorul sfat: “Sunt asemenea unui om care şade sub un copac mare şi vede multe fiare şi târâtoare venind spre el. Şi când nu va putea să lupte împotriva lor, aleargă sus în copac şi scapă. Aşa şi eu stau în chilia mea şi văd cugetele cele viclene venind împotriva mea. Atunci, eu mă urc în copacul vieţii, la Dumnezeu, prin rugăciune şi mă izbăvesc de vrăjmaşul”.
Aşadar, să îl rugăm pe Dumnezeu să nu ne împovăreze cu încercări peste puterile noastre, să ne ajute să trecem cu bine peste obstacolele vieţii, dar cel mai mult, să ne ferească de cea mai mare greşeală a vieţii, de greşeala veşnică: să mori fără Hristos. Amin.
Am scris în numele Sfintei Treimi. Amin.
Ştefan Popa
Stefan Popa
-
Legatura interioara dintre Moartea si Invierea Domnului
Publicat in : Dogma -
Cu moartea pe moarte calcand
Publicat in : Religie -
Moartea mea intre Dumnezeu si mine
Publicat in : Editoriale -
Moartea jertfelnica a lui Hristos, cea mai mare coborare a Lui la noi
Publicat in : Patimile lui Hristos -
Rugaciune la moartea unuia din soti
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.