„Reprezintă un sfânt şi un mijlocitor pentru neamul acesta românesc şi pentru tăria Bisericii noastre”
Cuvântul părintelui Hariton Negrea, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, la înmormântarea lui Marin Răducă
Preacuvioşi şi preacucernici părinţi şi preacuvioase maici, dreptslăvitori creştini,
Este un eveniment deosebit de important pentru Sfânta noastră Biserică, mai ales pentru Sfânta Biserică Ortodoxă Română... Şi, gândind la slujba aceasta care s-a săvârşit, prohodirea camaradului Marin Răducă, gândind la faptul că în tradiţia Sfinţilor Părinţi, pentru toţi cei care s-au botezat în numele Sfintei Treimi s-a aşezat această slujbă, ca să se amintească de faptul că omul în lumea aceasta trece, ajunge în veşnicie şi va lua chipul celei de-a doua învieri, a celei de obşte, aşa cum Iisus Hristos Domnul ne-a spus nouă, pentru asta s-a săvârşit slujba camaradului Marin Răducă. Şi pentru că toţi cunoaştem despre viaţa lui, aş vrea să subliniez faptul că, citindu-se toată rânduiala prohodirii, spun acolo Sfinţii Părinţi că noi putem observa ceea ce ne învaţă Dumnezeu prin această cântare liturgică, de aceea noi spunem: „Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale”.
Şi putem învăţa şi ceea ce Marin Răducă a arătat prin exemplul personal ca jertfă, ca om de credinţă în Biserica lui Dumnezeu, ca român adevărat. Viaţa lui a fost mistică de la început şi până la sfârşit: a fost deosebit de credincios. Şi, pentru că Dumnezeu i-a luminat sufletul, a putut ajunge la convingerea că, în perioada aceasta interbelică, când Căpitanul a chemat la demnitate naţională, la adevăr şi jertfă şi eroism, camaradul Marin a fost foarte receptiv, de aceea de la vârsta de 16 ani a şi intrat în Frăţiile de cruce, unde a învăţat şi despre Dumnezeu şi despre lucrarea mistică a rugăciunii, dar şi faptul că ţara aceasta trebuie apărată cu preţ de sânge, cu preţul vieţii, cu adevărul care trebuie afirmat până la sfârşit. Chiar mai înainte, când ceilalţi camarazi m-au rugat să citesc din Psaltire la căpătâiul fratelui Marin, am citit acolo unde spune Psalmul 89: Doamne, învaţă-mă să socotesc bine zilele mele, ca să înţelepţesc inima mea. Deci Marin a ştiut să-şi socotească bine zilele lui, încât şi în perioada de detenţie, care a început din 1942 până când a fost eliberat, şi apoi iarăşi aflat în închisoare, în două rânduri, a putut observa că viaţa lui a fost legată de o activitate care ţine de lucrarea mistică a rugăciunii. A întâlnit oameni cu adevărat deosebiţi, printre care şi Traian Trifan şi Traian Marian şi, când s-a eliberat, în 1964, atunci a fost şi cu părintele Dimitrie Bejan. Deci se pare că Dumnezeu a avut în vedere ca el să întâlnească oameni deosebit de credincioşi, oameni care au cunoscut spiritualitatea Bisericii Ortodoxe Române şi care, la rândul lor, au fost şi buni români. Imi aduc aminte: când trăia părintele Dumitru Stăniloae şi cei care eram tineri îl vizitam, l-am întrebat odată pe sfinţia sa care este cea mai tragică situaţie a omului pe faţa pământului. Şi părintele Dumitru Stăniloae a zis că cea mai tragică situaţie a omului este când şi-a petrecut viaţa fără să se fi spovedit şi fără să se fi împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului.
Noi îl ştim pe camaradul Marin, care frecventa bisericile. Nu pot să uit - chiar părinţii din Muntele Athos îl vedeau ca pe un înger. Avea o rugăciune cu care îi depăşea pe mulţi dintre călugării care trăiesc în mănăstiri. Eu mi-aş dori să ajung la înălţimea lui duhovnicească. A ştiut ca în urma lui să lase învăţături simple, pentru că a fost invitat în foarte multe conferinţe, unde a vorbit cât s-a putut de simplu, pe înţelesul oamenilor. A lăsat acea lumină şi rază de nădejde pentru noi. Chiar spunea într-un interviu, dat pentru revista Atitudini: „Nouă ni se pare că Dumnezeu nu ne mai ajută, dar să ştiţi că El, într-o clipă, poate schimba totul!” Şi acum noi trăim zilele acestea când parcă Dumnezeu nu ne mai ajută, parcă vedem doar ceea ce reprezintă pedeapsa păcatelor care se fac pe faţa pământului. Şi totuşi dânsul a zis că doar ni se pare că Dumnezeu nu ne ajută, dar El este tot timpul cu noi. A zis lucrul acesta, că noi nu trebuie să colaborăm cu diavolul şi să nu facem negocieri cu el. Vedeţi cât de atent a fost ca nu cumva viaţa credinciosului să fie compromisă cu ceva, mai ales că vor veni zilele în care întrebările vor fi tranşante: ori cu Dumnezeu, ori cu diavolul. Şi zilele acestea se grăbesc şi de aceea cred că şi Marin Răducă a spus: „Nu poţi colabora cu diavolul”, adică nu merge să zici: „Mă fac frate cu dracul, ca să trec puntea”, pentru că nu mai scapi de el. Sunt aici mulţi dintre camarazii care l-au cunoscut. Mai ales prin faptul că a susţinut foarte multe conferinţe, a vorbit cu foarte multă lume. Este o onoare pentru Sfânta Biserică Ortodoxă, este o onoare pentru noi, care l-am văzut. Sunt atât de convins nu numai că s-a mântuit, ci şi că reprezintă un sfânt şi un mijlocitor pentru neamul acesta românesc şi pentru tăria Bisericii noastre... De aceea, parcă aş vrea să cred că îndemnul lui este să păstrăm unitatea Bisericii şi trăirea mistică din ea.
Fragment din cartea "Marin Raduca. Isihastul din mijlocul cetatii", Editura Areopag
Cumpara cartea "Marin Raduca. Isihastul din mijlocul cetatii"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.