Decât pentru o prostie, mai bine pentru mântuire. Dar, în general, nu sfătuieşte pe nimeni să sufere. Doreşte să nu sufere nimeni. Dacă aş putea suferi în locul tuturor...
Ghinionul celui care gândeşte aşa e că a uitat că Hristos a suferit pentru ca noi să nu suferim. Ştiţi că au venit două tinere la Părintele Rafail Noica şi i-au spus: „Părinte, ştiţi? Avem o bucurie să vă împărtăşim!" „Care?" „Ne-am vindecat de cancer!" Şi Părintele a zis: „Bine aţi venit printre muritori!" Când te vindeci de cancer, nu te mai duci la înviere. Te întorci între oamenii care stau cu frica: Vai, mi-a crescut o bubă pe unghie! Suntem nişte fricoşi.
S-a expandat un pic teologia aceasta a suferinţei, mai ales într-un an trecut în care s-a vorbit foarte mult despre Taina Sfântului Maslu şi s-a scociorât tot timpul, ca şi cum ai băga într-o rană nevindecată vârful de la o scobitoare. Să zici: Ce mai iese? S-au stors toate puroiurile, ca să le arătăm lumii. Suferinţa nu e darul lui Dumnezeu. Să ţineţi minte! Rezistenţa la suferinţă e darul lui Dumnezeu!
Suferinţa nu poate fi de la Dumnezeu. Nu-i darul lui Dumnezeu să te doară toate, să te umilească toţi că nu mergi ca ei. Dar să rezişti în faţa tuturor cu suferinţa ta şi să crezi că e o aripă fiecare cârjă e mai mult decât orice. Am dreptate? Bun, mulţumim.
Mă întrebaţi şi voi pe mine... Eu sunt un nesuferit şi un nesimţit şi pe mine mă intrebaţi lucrurile astea. Când un om rămâne fără un serviciu, Biserica sfătuieşte ca omul să se roage - şi până minunea se va întâmpla, omul cum va supravieţui? Să pună mâna să caute de lucru, să nu caute după ifosele lui. Am unul care a fost manager de subdirecţie la subdirecţia unei bănci care e sub banca unei alte bănci şi el voia numai echivalentul acestui loc de muncă. Eu sub asta nu mă bag! I-am zis: Băi, băiete!Ai doi copii de crescut! Eu, când te-am cunoscut, reparai motoare. Ai făcut o facultate aşa, să ai fiţe. Pune-te, bă, pe treabă, că nu mai avem tinichigii în România. După un sudor cauţi de îţi sar capacele! Nu? Ia încercaţi să vă montaţi un fiting la bucătărie, la chiuvetă. Că, dacă găseşti un specialist, îţi ia ăla cât n-ai salariu pe lună! Nu mai avem oameni! Toată lumea vrea să lucreze cu pixul sau cu mouse-ul, din birou sau din altă parte.
M-am dus odată în Maramureş şi povesteam cu cei de acolo. Printre neamurile mele stătea una la Vişeul de Jos şi acolo se zicea că se coseşte şi-n deal, şi-n vale.
Maramureşenii sunt printre puţinele rase umane care tot timpul pot aşa. Şi spune acum o mătuşă: „ Ce s-au prostit tinerii!" „De ce?" „Nu mai pot decât în deal!" Este expresia pierderii unei harisme de lucrător.
Parintele Constantin Necula
Cum să ieşim din mediocritate, Editura Agnos
Cumpara cartea "Cum să ieşim din mediocritate"
-
Mantuirea si aspectele ei
Publicat in : Dogma -
Mantuirea obiectiva privita interconfesional
Publicat in : Dogma -
Mantuirea si indumnezeirea omului
Publicat in : Biserica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.