Pentru ca nici n-am lacrimi cu pocainta; nu am marturisire curata si adevarata; nu am suspin din adancul inimii; nu am suflet curat; nu am dragoste fierbinte, dupa Dumnezeu; nu am saracie duhovniceasca; nu am rugaciune neincetata; nu am infranare de patimi in trup; nu am curatenie a gandurilor; nu am vointa placuta lui Dumnezeu.
Deci, cu care fata sau cu ce indrazneala voi cere iertare?
De multe ori am fagaduit sa ma pocaiesc.
De multe ori in biserica umilindu-ma, cad la Tine, dar afara iesind, indata ma potihnesc in pacat.
De cate ori m-ai umilit, iara eu Te-am maniat.
De cate ori indelung ai rabdat, iara eu nu m-am intors.
De cate ori m-ai ridicat, iar eu iarasi, alunecand, am cazut!
De cate ori pe mine m-ai ascultat, iara eu pe Tine nu Te-am ascultat.
De cate ori m-ai dorit, iara eu nicidecum nu Ti-am slujit Tie.
De cate ori m-ai cinstit iara eu nu Ti-am multumit.
De cate ori, ca un Bun Parinte, pe mine, cel ce pacatuiam, m-ai rugat si ca pe un fiu m-ai sarutat si bratele deschizandu-mi-le mie, ai strigat:
”Scoala-te, nu te teme, stai, iarasi vino, nu te infruntez, nu ma scarbesc, nu te lepad, nu ingaduiesc sa fie impietrita zidirea Mea, fiul Meu, chipul Meu, omul pe care l-am zidit cu mainile Mele si M-am imbracat intru el; pentru care Mi-am varsat sangele.
Nu ma-ntorc dinspre oaia cea cuvantatoare ce s-a pierdut, cand vine catre Mine; nu pot sa-i iau cinstirea cea dintai; nu pot sa n-o numar cu cele 99 de oi. Ca numai ptr aceasta M-am pogarat pe pamant si am aprin faclia, adica trupul Meu, si am maturat casa si am chemat prietenii, pe puterile ceresti sa ne veselim ptr aflarea ei.”
Milostive, Doamne, mai ingaduieste-ma inca. Nu te grabi a ma taia ca pe smochinul cel neroditor, nici a porunci sa ma secere inainte de vreme din viata aceasta; ci da-mi soroc al vietii si ma povatuieste la pocainta, Doamne.
Ca de vei inchide Tu, cine-mi va deschide?
De nu ma vei milui Tu, cine-mi va ajuta?
Nimeni altul, nimeni, fara numai Tu, cel din fire milostiv si indurat.
Si Tu, Doamne, pana cand?
Iata vezi, Doamne, toate cele ale mele sunt nedumerite si ticaloase.
Pana cand, Doamne! Pana cand?
Pana cand nu Te milostivesti; pana cand nu izbandesti; pana cand nu grabesti; pana cand nu cauti; pana cand treci cu vederea?
Intoarce-te Doamne, izbaveste sufletul meu si ma mantuieste ptr mila Ta.
Ca un indurat, miluieste-ma.
Ca un Milostiv, indura-Te.
Ca un iubitor de oameni, mantuieste-ma.
Milostenie cer, sa nu-mi ceri pretul ei. Aceata numai cer si ma rog si ma smeresc, caci nimenea nu este curat de intinaciune si de vei lua aminte la faradelegile noastre, nimeni nu va putea suferi, Doamne. Ca de vei milui pe cel vrednic, nu este nici un lucru minunat; de vei mantui pe cel drept, nu este nici un lucru strain.
Mantuieste-ma pe mine pentru mila Ta, peste mine fa minunata mila Ta, la mine arata milostivirea Ta, spre mine mareste mila Ta pentru mila Ta iar nu pentru lucrarile mele cele rele. Ca de vei voi sa te judeci cu mine, se va astupa gura mea, neavand ce sa graiasca, sau ce sa raspunda.
Sa-mi urmeze mie mila Ta, Doamne, mie, celui rau care m-am abatut de la Tine cela ce de-a pururea fug de la Tine si catre pacat de-a pururea alerg. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Si ma mantuieste pentru mila Ta, Doamne! Amin!
Florentina
andriesei florentina
-
Acatistul Sfantului Grigorie Dascalu
Publicat in : Acatiste -
Izvoarele lacrimilor
Publicat in : Religie -
Parintele Gavril Todea, din Malnas Bai
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.