Luna decembrie vine in fiecare an cu "magia sarbatorilor". Peste tot, in magazine, in autobuze, pe la radiouri si televiziuni se creeaza o atmosfera pe care n-ai cum sa o eviti: luminite orbitoare, aceleasi doua-trei cantece de sarbatori repetate la infinit, braduti din plastic, Mosi Craciuni si, mai nou, craciunite, intregesc aceasta atmosfera. Putini au mai ramas cei care isi pot da seama ca toata aceasta atmosfera este, de fapt, un fals pus la cale pentru a ne face sa ne mutam atentia de la adevarata praznuire, si evident, cu scopuri pur comerciale.

Dintr-o Sfanta Icoana ingalbenita de trecerea anilor ne priveste un "Mos" bland, care parca asteapta sa ne indreptam privirea spre el. Noi, romanii, mai avem sansa de a nu fi uitat ca acest Mos este marele facator de minuni, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, Sfantul Nicolae. il vedem pe multe din catapetesmele bisericilor noastre, ii asezam cu cinste Icoana in casele noastre, il praznuim cu mare evlavie pe 6 Decembrie, si ne intrebam cum se simte vazandu-si chipul imprimat peste tot, de la bomboane si decoratiuni, pana la tot felul de reclame in mass-media.

In lumea secularizata s-a uitat ca daruitorul este de fapt Sfantul Nicolae, cel care este chipul Marelui Daruitor, Care Se naste nu intr-un palat, ci in sarac lacas, in ieslea pesterii din Viflaim. S-a incercat, si in mare parte s-a reusit, ca pana si numele Sfantului Nicolae sa fie inlaturat: de la "Santa Claus" (Saint Nicholas) s-a ajuns la apelativul scurt "Santa." La fel se incearca din ce in ce mai mult sa nu se mai spuna nici macar "Christmas" (nasterea lui Hristos), ci "Sarbatorile de iarna", pline de "magie," sau chiar "X-mas," adica se inlature orice conotatie crestina, pentru a sluji binecunoscutului principiu modern (sau post-modern) al non-discriminarii.

La fel s-a intamplat si in cazul colindelor, care au fost transformate in "cantece de sezon", fara nici o legatura cu Nasterea lui Hristos sau cu traditia colindatului. Sunt cateva binecunoscute "slagare" difuzate peste tot, intr-un mod obositor, in nesfarsite reinterpretari si remixari: Frosty the Snowman, Let it Snow, Rudolph the Red-Nosed Reindeer, Winter Wonderland, etc.

As vrea sa facem impreuna o scurta comparatie intre cel mai cunoscut cantec de iarna - "Jingle Bells" - si cel mai cunoscut colind romanesc - "O, ce veste minunata!"

In primul rand, trebuie sa spunem ca Jingle Bells a fost compus pentru Sarbatoarea Recunostintei (Thanksgiving) de pastorul american James Pierpoint, in anul 1857, fiind mai tarziu cantat si la Craciun, pentru ca s-a vazut ca are "priza" la public. De cealalta parte, O, ce veste minunata are autor anonim, ca marea majoritate a colindelor noastre, prin aceasta reiesind ca un fir rosu faptul ca toti stramosii nostri au partea lor de contributie la pastrarea si transmiterea pe cale orala a colindelor.

in al doilea rand, mesajul este total diferit. Daca Jingle Bells ne duce cu gandul ca ne plimbam prin zapada cu o caleasca in clinchet de clopotei, O, ce veste minunata ne pune inainte adevarata imagine a Sarbatorilor de Craciun, adica faptul ca acum este "plinirea vremii", acum Fiul lui Dumnezeu se naste din Preacurata Sa Maica si, foarte important, Se naste pentru a noastra mantuire: Sa se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca.

in al treilea rand, fara a dori sa minimalizam calitatea muzicala a slagarului Jingle Bells, mai ales pentru ca gusturile nu se discuta, totusi nu putem sa nu sesizam simplitatea liniei melodice, care se pare ca a fost compusa chiar intr-o excursie cu sania, in ritm de zurgalai. Linia melodica a colindului O, ce veste minunata este in mod evident deosebita, incat marii nostri compozitori au preluat-o si au armonizat-o in diverse moduri. Pana la urma, starea pe care ti-o imprima acest colind este cel mai important amanunt, adica o stare de profunzime, de credinta si de respect pentru jertfa Celui care Se naste "in sarac lacas".

Suntem datori sa-I multumim Bunului Dumnezeu pentru mostenirea pe care, noi romanii, am primit-o prin pronia Sa, pentru ca, de ce sa nu spunem, continuitatea noastra pe aceste meleaguri reiese, ca uleiul deasupra apei, si din sutele sau chiar miile de colinde traditionale romanesti.

Am gasit zilele acestea pe internet un text emotionant, intitulat "Ziua mea de nastere in acest an", scris de Maria A. Gonzales, si care cred ca se potriveste acum:

*

"Precum deja bine stiti si in acest an mi-au sarbatorit ziua de nastere. De fapt, in fiecare an mi-o sarbatoresc. La fel a fost si acum. Cu cateva zile inainte, oamenii au facut fel de fel de cumparaturi. Prin mijloace media s-au facut tot soiul de publicitati. Se vorbea peste tot de aceasta mare zi.

Imi face bine sa stiu ca cel putin o zi de peste an, exista oameni care se gandesc la mine. Cum stiti, cu multi ani inainte incepusera sa-mi sarbatoreasca ziua de nastere. La inceput pareau sa inteleaga si sa aprecieze ceea ce am facut pentru ei, dar AZI, nimeni nu mai stie care e motivul acestei sarbatori. Oamenii se intalnesc, sarbatoresc, se distreaza o gramada, dar nu mai stiu despre ce e vorba.

Anul trecut, de ziua mea, au facut un banchet mare. Pe mese erau bunatati de toate felurile, totul era decorat si plin de cadouri... dar, stii ceva? Pe mine nu m-au invitat! Eu eram cel sarbatorit, dar de mine au uitat complet! Era sarbatoarea mea, dar in acea zi mi-au inchis usa in nas. Si as fi dorit atat de mult sa sarbatoresc impreuna cu ei.

De fapt, nu am fost prea surprins pentru ca, in ultima vreme multa lume mi-a inchis usa in fata. Deoarece nu m-au invitat, am intrat fara sa fac galagie si am ramas deoparte. Toti ciocneau, unii erau deja beti, spuneau bancuri, radeau si se distrau. Apoi, a sosit un batran gras, imbracat in rosu, cu fata rosie si a inceput sa strige: Ho! Ho! Ho! Parca ar fi baut prea mult. S-a lasat sa cada greoi intr-un fotoliu si toti s-au grabit spre el strigand: Mos Craciun! Mos Craciun! - de parca sarbatoarea ar fi fost pentru el.

La miezul noptii au inceput sa se imbratiseze. Am intins si eu bratele sperand ca cineva ma va imbratisa si pe mine... stiti?! Nimeni nu m-a imbratisat.

Deodata, fiecare a inceput sa aduca fel de fel de cadouri. Au deschis pachetele unul cate unul. M-am apropiat sa vad daca, din greseala, era unul si pentru mine! Cum te-ai simti daca de ziua ta, invitatii si-ar oferi cadouri si nici unul nu ar avea un dar pentru tine? Am inteles atunci ca eram in plus la aceasta sarbatoare. Am iesit fara sa fiu observat si am plecat.

Cu fiecare an care trece e tot mai rau: oamenii isi amintesc doar de mancare, de daruri, de chefuri. De mine nu-si aminteste nimeni.

M-as bucura daca in acest Craciun, mi-ai permite sa intru in viata ta, recunoscand ca, in urma cu peste doua mii de ani, am intrat in viata omenirii pentru a-mi da viata. Macar azi sa crezi aceasta.

Iti spun un lucru. Pentru ca vor fi multi cei care nu ma vor invita la sarbatoarea lor, voi face eu o sarbatoare - o sarbatoare imensa, cum nu a mai facut nimeni altul. Mai am doar cate ceva de pregatit si am trimis deja chiar si invitatiile. Iar aceasta e special pentru tine. As vrea doar sa-mi spui daca vrei sa vii: voi rezerva un loc pentru tine si iti voi inscrie numele pe lista celor care au confirmat. Cei ce nu vor accepta invitatia, vor ramane pe dinafara.

Pregateste-te pentru ca va fi totul gata cand te astepti mai putin. Cand totul va fi gata, voi incepe sarbatoarea mea."

Va transmit in incheiere un mesaj traditional din comuna Teliu: "Sa fiti sanatosi si-ai lui Dumnezeu!"

Preot Costin Butnar