Sfântul Ioan Gură de Aur rosteşte cuvinte foarte înfricoşătoare despre părinţii care nu se îngrijesc să le dea copiilor lor o educaţie creştină corectă. „Pe aceşti părinţi (şi să nu creadă cineva că ceea ce spun este rezultatul mâniei) i-aş numi mai răi chiar decât ucigaşii de copii, fiindcă aceştia din urmă despart trupul de suflet, pe când aceia, ducând pe un drum greşit atât sufletul cât şi trupul, îi aruncă în focul iadului".
Cel ce nu se îngrijeşte să-şi crească cum se cuvine copiii va da socoteală lui Dumnezeu.
In vecii vecilor vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu cei care-i învaţă pe copiii lor evlavia. Iar blestemul lui Dumnezeu va veni peste oamenii ai căror părinţi nu i-au învăţat ce înseamnă viaţa creştină autentică. Spuneţi-mi ce se va întâmpla cu fiica voastră, care acum şi-a predat trupul desfrânării şi după aceea va deveni soţie şi va face copii? Va fi această familie binecuvântată de Dumnezeu? Nu, cu siguranţă nu. Va fi neam necuvios şi războitor împotriva lui Dumnezeu.
Gândiţi-vă cât de cumplit este un asemenea lucru. Cât de mare este răspunderea voastră în faţa lui Dumnezeu dacă nu vă veţi educa copiii cum se cuvine şi nu vă veţi strădui să cultivaţi în ei morala creştină autentică.
In ce fel să o cultivăm? poate veţi întreba. Aşa cum au făcut-o creştinii din primele secole. Incă de la vârsta fragedă îi învăţau pe copiii lor să se roage, să iubească Biserica, să postească şi să participe la Sfintele Taine. Copiii învăţau să citească după cărţile Sfintei Scripturi. Părinţii nu le îngăduiau niciodată copiilor să stea la masă fără ca mai înainte să spună rugăciunea. Se străduiau să-i înveţe pe copiii lor că orice faptă, orice pas pe care-l face creştinul, trebuie să-l facă cu semnul Crucii şi rugăciune.
Nefericit este cel ce nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi fericit cel care-L cunoaşte, chiar dacă nu ştie nimic altceva în lumea aceasta.
Să nu credeţi însă că prin asta vă este oprit să oferiţi copiilor voştri educaţie în toate domeniile. In niciun fel. Marii Părinţi şi învăţători ai Bisericii, în anii tinereţii lor se preocupau cu mult zel de filozofie şi alte ştiinţe. Marii ierarhi, precum Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, au fost oameni cu multă educaţie. Şi copiii voştri trebuie să fie educaţi. Doar să nu limitaţi educaţia lor la întelepciunea dinafară, la înţelepciunea acestei lumi. Să înveţe totodată şi înţelepciunea şi adevărul de sus.
Să înveţe Legea lui Dumnezeu şi poruncile lui Hristos, să înveţe evlavia, cum să aibă mereu în minte aducerea aminte de Dumnezeu şi calea creştină dreaptă. Doar atunci copiii voştri nu se vor pierde pe căile înţelepciunii omeneşti, doar atunci mai presus de toate vor avea mereu înţelepciunea creştină, cunoaşterea lui Dumnezeu.
Aşadar, în felul acesta trebuie să ne educăm copiii.
In ce fel trebuie să faceţi asta, încât să sădiţi în ei morala creştină? Mai întâi prin exemplul vostru, căci prin exemplul părinţilor sunt educaţi copiii. Orice cuvânt ai spune, oricât de bun pedagog ai fi, asta e nimic în faţa exemplului pe care copiii îl văd la părinţii lor. Spuneţi-mi, când vor creşte pot deveni oameni buni acei copii care văd la părinţii lor un exemplu rău? Vor fi cuvioase fiicele voastre dacă voi le daţi exemplul unei vieţi desfrânate? Vor fi oameni curaţi şi cinstiţi copiii voştri dacă de mici nu-i
învăţaţi ce înseamnă cinstea?...
Veţi da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru exemplul rău pe care-l daţi copiilor voştri, pentru certurile care se petrec în faţa lor, pentru bârfele pe care aud că le spuneţi.
Dacă voi înşivă faceţi asta, atunci copiii voştri ce vor putea învăţa de la voi?
Creştinii din primele secole îi învăţau pe copii încă de mici să se roage şi să citească Sfânta Scriptură. Iar astăzi lumea spune: „Copiii să se preocupe de rugăciuni şi psalmi? Acestea sunt pentru călugări şi bătrâni. Copiii au nevoie de jocuri, au nevoie de bucurie".
Uitaţi ceea ce Sfântul Tihon de Zadonsk a spus cu aceste cuvinte foarte simple: „Vlăstarul tânăr, acolo unde îl apleci, acea înclinare o va lua, un vas nou depinde dacă va lua miros frumos sau urât de conţinutul cu care-l umpleţi, punând în el fie arome, fie mizerie".
Dacă oferiţi copiilor voştri mizerie, sufletele lor vor împrăştia duhoare. Iar dacă le umpleţi cu mireasma lui Hristos, vor răspândi mireasmă în faţa oamenilor, vă vor da bucurie şi mângâiere. Mama, cea mai iubită persoană pentru copil, izvor de blândeţe şi sensibilitate, stă rugându-se în faţa icoanei lui Hristos. Copilul priveşte când la ea, când la icoană, şi nu are nevoie de explicaţii lungi despre ce înseamnă asta. Iată, aceasta este prima lecţie tăcută a cunoaşterii lui Dumnezeu. Aceasta este prima şi cea mai importantă lecţie de evlavie. Astfel de lecţii puteţi şi trebuie să le daţi mereu copiilor voştri.
Trebuie să vă apăraţi copiii de necurăţii şi stricăciune. Nu trebuie să-i lăsaţi să citească romane pline de scene senzuale sau să-i lăsaţi să urmărească diferite privelişti şi reprezentări fără conţinut. Să nu le îngăduiţi să se distreze, să meargă la teatre şi cinematografe. Ceea ce trebuie să-i învăţaţi este o viaţă liniştită, în hărnicie, lângă casă.
Şi altceva pe care nu trebuie să-l uitaţi niciodată. Nu-i bine să-i creşteţi pe copiii voştri fără pedepse. Trebuie să aveţi mereu în minte faptul că mare greşeală fac părinţii care-i adoră pe copiii lor, le îngăduie toate şi nu-i pedepsesc atunci când e nevoie.
Marele nostru ierarh, Sfântul Tihon de Zadonsk, spune: „Copiii care nu cunosc pedeapsa, atunci când cresc devin precum armăsarii, sălbatici şi nedomesticiţi. De aceea, creştine, să-i iubeşti pe copiii tăi şi să-i pedepseşti. Acum când sunt mici, să sufere trupeşte pentru ca după aceea să nu sufere din pricina lor inima ta. Să-i faci acum tu să plângă, ca să nu te facă mai târziu aceştia să verşi lacrimi. Insă trebuie măsură în toate, pentru că măsura este ceva necesar şi vrednic de laudă".
Măsură e nevoie şi în pedeapsă, după cuvântul ierarhului. De aceea nu trebuie să-i pedepsim pe copii cu furie şi mânie, ci cu dragoste şi compasiune. Atunci copiii vor înţelege că facem asta din iubire, vor înţelege că merită pedeapsa. Se vor folosi din aceasta şi se vor îndrepta.
Vedeţi cât de mare este rolul vostru în această lucrare a creşterii copiilor. Vedeţi că datoria şi lucrarea mamei este cu adevărat sfântă. Nu există pentru mamă datorie mai mare şi lucrare mai sfântă, pentru care ea este responsabilă înaintea lui Dumnezeu, decât cea a creşterii copiilor. Lui Dumnezeu veţi da socoteală şi mânia Lui se va revărsa asupra urmaşilor voştri dacă sunteţi nesârguincioşi în această lucrare. Şi atunci vor începe chinurile voastre şi veţi vărsa lacrimi amare şi veţi suspina văzându-i pe copiii voştri.
Aşadar „nu nesocotiţi pe unul din aceştia prea mici". Ingrijiţi-vă de copiii voştri, fiţi pentru ei exemplu de viaţă creştină autentică, şi binecuvântarea Domnului în vecii vecilor va fi cu voi cu toţi şi cu copiii voştri.
Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei
Fragment din cartea "Cuvinte despre credinţă şi adevăr", Editura Egumenita
Cumpara cartea "Cuvinte despre credinţă şi adevăr"
-
Bona trebuie sa aiba credinta
Publicat in : Editoriale -
Copilul fara parinti
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.