Hrana, lacomia si sanatatea noastra

Hrana, lacomia si sanatatea noastra Mareste imaginea.

Asupra omului şi a sănătăţii lui influenţează felurite păcate. Insă mai este un păcat care, după chip, are o mare însemnătate pentru viaţa şi sănătatea omului: îmbuibarea pântecelui. Ne afectează el sănătatea?

Da, este pe deplin adevărat! îmbuibarea, ori mâncarea în exces, reprezintă unul dintre cele mai mari păcate ale omului. Influenţa lui pentru sănătate este osebit de clar văzută în vremurile noastre. Sfântul Ioan Coîov scrie: „Cine este mai puternic decât un leu? însă şi el pentru pântecele său cade în cursă, şi atunci întreaga lui tărie nu-i mai slujeşte la nimic."

Şi Sfântul lsidor Pelusiotul spune: „Dispreţuieşte lăcomia de mâncare, pentru că în puţină vreme aceasta se preface în nimic, şi timpul pierdut cu ea are mare valoare. Folosirea peste măsură a mâncării acum dă boală, iar mai apoi ne face răspunzători la Judecată." Astfel, Sfinţii Părinţi ne arată nouă însemnătatea acestui păcat în dezvoltarea bolilor noastre.

Hrana şi alimentaţia, la fel ca procreerea, sunt temelia vieţii biologice a omului. Ar fi greşit să se spună că omul nu are nevoie să se hrănească şi să crească. Dacă am spune astfel, am fi consideraţi nebuni. Mulţumită hranei noi trăim, creştem, lucrăm, si nu în zadar Domnul Iisus Hristos ne-a dat nouă rugăciunea şi ne-a învăţat să ne rugăm prin aceste cuvinte: Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi... Şi în Vechiul Testament Dumnezeu a poruncit omului: In sudoarea fetei tale iţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce (Fac. 3, 19). Astfel, de la naştere până la moarte, noi trebuie să ne hrănim ca să ne păstrărp viaţa. Aceasta este legea vieţii biologice, iar a o încălca pe ea înseamnă moarte. însă a o încălca înseamnă şi refuzul de a nu mânca, de a te condamna la o moarte lentă şi chinuitoare prin înfometare.

La încălcarea acesteia poate contribui şi multa mâncare, a ne înfrupta cu lăcomie din mâncăruri, a ne condamna pe sine, astfel, la o moarte lentă şi chinuitoare din pricina supraalimentării (păcatul îmbuibării pântecelui, al lăcomiei, al băuturii de vin mult etc.).

A mânca - spre susţinerea vieţii - se poate transforma foarte rapid în păcat, care, în manifestarea lui cea mai înaltă, devine patimă. Şi am văzut deja că păcatul conduce la boală şi la suferinţă. însă în chip osebit acţionează păcatul îmbuibării asupra sănătăţii noastre. Se poate spune, astfel, că sănătatea noastră este legată în mod nemijlocit de îmbuibare mai mult ca de orice alt păcat. La fel ca în cazul patimii desfrânării, mâncarea poate să se prefacă într-o patimă puternică, căci, la fel ca desfrânarea, ea ne aduce o mulţime de plăceri care conduc la boli, suferinţe şi moarte mai înainte de vreme. Practica vieţii duhovniceşti ne arată că multe patimi încep să se dezvolte în om din fragedă vârstă. Patima lăcomiei pântecelui, pofta pentru delicatese, încântarea pentru felurite dulciuri se dezvoltă printre cele dintâi patimi. Episcopul Varnava arată cât de viclean se foloseşte diavolul de dezvoltarea în noi a feluritelor patimi chiar din fragedă vârstă.

„Diavolul, scrie el, este un mare şi fin psiholog care, desigur, nu se poate compara cu toţi învăţaţii lumii luaţi laolaltă, din toate veacurile. El, îndată, de cum se naşte un om pe lume, ia în considerare multe lucruri pe care omul nu le-ar putea prevedea. Din cea mai mică atracţie a copilului, diavolul defineşte în mod clar care patimă întru el se va dezvolta mai mult în funcţie de temperamentul său, de mediul înconjurător şi de multe alte lucruri. El începe încă din copilărie să observe patimile şi, în funcţie de împrejurări, după cum îngăduie Pronia lui Dumnezeu, caută în care chip această patimă să o hrănească, să o dezvolte, să o amplifice faţă de celelalte patimi.

Un copil, de mic, arată marea patimă a mâniei, un altul pe cea a întristării, un altul a împătimirii etc. In acest chip se naşte obişnuinţa în om şi până în momentul în care el conştientizează că aceasta este foarte rău va mai dura. în mod lucrător îl ajută pe copil să dezvolte întru el patima îmbuibării, a poftelor şi altele asemenea. Aceasta se petrece şi cu ajutorul părinţilor iubitori, bunicilor şi apropiaţilor." Dragostea noastră către copii se manifestă, în primul rând, prin oferirea de bomboane, prăjituri, îngheţată şi alte dulciuri şi bunătăţi. Copilul primeşte cea mai bună bucată de carne, icre, cel mai bun peşte afumat şi sărat... Astfel, îndată încep să-i cadă dinţii de lapte, apar bolile de stomac şi de intestine, intoxicaţia organismului şi mai ales a creierului, diabetul din fragedă vârstă, obezitatea şi multe alte boli. Din copilărie începe dezvoltarea aterosclerozei, apar bolile vasculare, hipertensiunea, iar ca rezultat au loc accidente cerebrale precoce ori infarctul miocardic. Mulţimea bolilor copilului şi tânărului este legată de hrana incorectă, de patima îmbuibării pântecelui, de poftă. Noi înşine îi omoram pe copiii noştri. Pentru medic, nu este un secret că distrugerea timpurie a dinţilor, care este început al multor rele, cum ar fi diabetul zaharat, bolile tractului digestiv, este un rezultat al hrănirii incorecte şi al neţinerii posturilor.

Obezitatea, ca rezultat al păcatului îmbuibării, este o problemă serioasă a vremurilor noastre. Nu mai amintim, în cazul dat, de situaţia ecologică în care se află lumea (alimentele nesănătoase). Obezitatea generează un foarte mare număr de boli ale diferitelor organe şi sisteme şi scurtează semnificativ durata de viaţă a oamenilor. O doamnă „plinuţă" începe să ţină dieta ultramodernă şi, în două săptămâni, scade între şapte şi zece kilograme. Apoi se întoarce la modul ei obişnuit de hrană, la obiceiurile vechi, câştigând şi mai mult în greutate într-un timp record.

Problema excesului de greutate, în ciuda tuturor dificultăţilor de astăzi, este una tot mai actuală. Există sute de diete pentru pierderea în greutate, multe moduri de a slăbi. Efectul lor e însă insesizabil, iar ştiinţa nu poate să rezolve această problemă. Ea ţine, în primul rând, de sfera duhovnicească, căci Biserica Ortodoxă socoteşte îmbuibarea un păcat, pentru care urmează pedeapsa. Se cunoaşte că mai mult de 90% din bolile sistemului digestiv sunt rezultat al supraalimentării, al consumului fără discernământ de produse alimentare care nu sunt necesare menţinerii vieţii, fiind mult mai mari decât consumul de energie al organismului.

Gastroenterologii au remarcat faptul că nu arareori problemele colonului, constipaţia etc. se nasc din patima mândriei. Astfel, păcatul mândriei, după cum vedem, poate să conducă şi la îmbolnăvirea organelor sistemului digestiv. Consumul excesiv de carne este, de asemenea, dăunător. Vitaminele, enzimele din alimente nu sunt digerate, ci se descompun cu un exces de bacterii.

Disfuncţiile de colon, însoţite de constipaţie, hipovitaminoza, ce se dezvoltă pe fondul creşterii în greutate, nu arareori apar la oamenii agresivi, nemulţumiţi de viaţă.

Primul pas pe calea scăderii în greutate, a izbăvirii de lăcomia pântecelui, trebuie să fie tămăduirea sufletului, curăţirea lui prin spovedanie de patimi şi de păcate precum egoismul, zgârcenia, iubirea de arginţi, răutatea, mânia, invidia, cruzimea etc. Drumul către aceasta trece însă prin Biserică, şi nu prin metodele la care îndeamnă autorii unei serii de cărţi, inclusiv medicii atei.

La oamenii care folosesc aceste diete, proceduri şi metode se observă o scădere în greutate de 7-8 până la 60%. Acest nivel se păstrează până la un an. Dar, de multe ori, lipsa de înţelegere adecvată a cauzelor reale ale lăcomiei face să ne întoarcem la vechile obiceiuri.

Este greu să se reziste la unele alimente şi la dulciuri, mai ales astăzi, când există o reală abundenţă şi varietate de produse în magazine, când privirea ia aminte la ele şi cel care pofteşte „salivează" mai dinainte de plăcere. Distribuitorii multor medicamente dau posibilitatea de a pierde în greutate fără diete. în general, ele nu propun să se facă nici măcar un minimum de efort ori să se renunţe la alimentele preferate, Ia reducerea cantităţii de alimente: doar să bei cocteiluri, să consumi alimente sintetice, să înghiţi tablete care ard grăsimile. Efectele negative asupra sănătăţii nu întârzie să apară, mani- festându-se prin felurite boli, uneori foarte grave. O mare primejdie pentru pierderea în greutate o reprezintă aşa-numitele suplimente dietetice. Acestea conţin enzime care „curăţă" grăsimea, vitamine, microelemente - o dietă complexă de vitamine, minerale şi plante.

Pentru oamenii care nu sunt de acord cu astfel de tratamente ori n-au avut nici un rezultat din diferitele diete, pilule, suplimente alimentare, există o altă capcană: corecţia ori intervenţia psihologică. Nici un efort ti- zic fără medicamente! Corecţia psihologica te face capabil ca, în curând, să te laşi de anumite produse.

„Antidotul" păcatului îmbuibării îl reprezintă rugăciunea, postul, înfrânarea, pocăinţa. Părinţii trebuie ca din fragedă vârstă să-i înveţe pe copii cu înfrânarea, cu ţinerea posturilor, să nu sporească întru ei patima lăcomiei şi a îmbuibării pântecelui. Sunt lucruri nespus de grave, la care ar trebui să ne gândim mai mult.

Abc-ul tamaduirii crestinului, Editura de suflet

Cumpara cartea "Abc-ul tamaduirii crestinului"

 

Pe aceeaşi temă

04 Decembrie 2017

Vizualizari: 236

Voteaza:

Hrana, lacomia si sanatatea noastra 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE