Intr-o zi, un zilot pe nume Barabas vede zidul Templului din Ierusalim si doreste sa mearga in interior, sa se roage. Pierduse turma de capre prin desert, deoarece bause multa bere si dormise la umbra unui maslin. Cand s-a trezit, a cautat in zadar caprele si magarul. Cat dormise, trecuse o furtuna de nisip si, probabil, turma sa se prapadise. Atunci, a plecat spre Ierusalim sa caute un Rabin care sa-l ajute, ori sa se roage la Templu.
Asteapta pret de trei zile pana ii veni randul la preot, care, privindu-l de sus, ii spuse:
- Barabas, daca stii sa te rogi la Templul lui Moshe, trei zile si trei nopti, in post si smerenie, vei obtine lucrul ce-l cauti.
- Multumesc, Raby, asa voi face, Shalom.
Apoi a intrat in templu, si s-a rugat in prima zi la Moshe, sa-i dea un sac de bani. Noaptea, tarziu, portile Templului s-au inchis, iar el s-a asezat in apropiere, langa un drum, sa se odihneasca. Peste noapte, a trecut pe langa el o turma de magari, si unul spobozi o balega, chiar langa locul unde dormea. Dimineata se trezi de mirosul de balegar, si spuse:
- Moshe, eu m-am rugat la tine sa-mi dai un sac de bani si tu mi-ai trimis o balega.
Suparat, merse in Templu si se ruga din nou, mai cu sarg, dar de data aceasta a cerut numai o punga de bani. Obosit, seara se odihni in acelasi loc. Peste noapte, trecu pe drum o camila, care se balega chiar langa el. Dimineata, se trezi, mirosul fiind insuportabil si, suparat, spuse:
- Moshe draga, m-am rugat toata ziua la tine si mi-am restrans pretentia la o punga de bani si mi-ai trimis un rahat de camila.
Cu puterile scazute, deoarece nu mancase de doua zile, merse cu greutate in Templu si se ruga din nou. Moshe, te rog cu cerul si pamantul sa-mi dai macar o paine si un statir, ca sa mai am putere sa ma rog la tine. Obosit, si flamand, la caderea noptii se culca in acelasi loc, plangand de necazul sau. Peste noapte, trecu pe drum un car cu paine, tras de un magarus, care datorita pietrelor din pavaj si a gropilor se hurducaia. A cazut din car, din intamplare, langa el o paine, iar brutarul carutas, cand s-a aplecat sa rearanjeze painile, a scapat din greseala un statir din aur pe jos, fara stirea sa. Se indeplinise oare ruga?!
Dimineata, Barabas se trezi cu mirosul de paine in nari si, dupa ce manca cateva bucate, si bau cateva inghitituri de apa, mai inzdravenindu-se, vede stralicind in razele soarelui diminetii un ban in noroi. Se uita in jur, il lua, il icerca in dinti si multumi lui Moshe spunand:
- Multumesc Doamne, nu-mi trebuia un sac de bani, nici o punga de bani, ci numai o paine, sa supravietuiesc, ca sa ma rog la tine, si un ban de aur, ca sa-mi cumpar doua carpre si un tap, pentru a creste o turma cu care sa pot ajuta si pe alti oameni nevoiasi.
De atunci a ramas pilda, ca cine este lacom in ruga sa, nu poate primi ceea ce cere, mai degraba cel ce cere prin rugi putin, este mai bine ascutat de Dumnezeu. Sau lacomia este moartea bogatiei.
Emilian Avirescu
Iasi, 8 mai 2010.
Poveste preluata de la un duhovnic din Judetul Valcea.
Silvio Giorgio Berlusconi
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.