21 noiembrie 2014, orele 10.00, aerodromul Luna, Câmpia Turzii. Un elicopter IAR-330H decolează pe traiectul de zbor Câmpia Turzii – Poligonul Cincu cu misiunea de a participa în cadrul unui exerciţiu. Elicopterul era echipat pentru executarea de misiuni de căutare-salvare (SAR) şi evacuare aeromedicală (MEDEVAC). Aceasta presupune dotarea elicopterului cu aparatură medicală modernă, destinată preluării şi stabilizării pacienţilor pe timpul transportului de urgenţă la unităţi sanitare specializate, dar şi cu militari specialişti, medici şi paramedici. La bordul elicopterului se aflau 10 persoane. Decolarea a decurs normal ca în orice altă misiune desfăşurată până la acest moment. Condiţiile meteorologice la decolare erau prielnice executării zborului. Nimic deosebit. Elicopterul răspunde ascultător la comenzi, iar zborul pe traiect decurge normal. Brusc, deasupra localităţii Mălâncrav, judeţul Sibiu, timpul s-a oprit în loc. O explozie şi elicopterul a fost împrăştiat în aer. Opt din cele zece persoane au murit: Cdor Artur Palfi, cpt. Rareş Moldovan, cpt. Răzvan Moldovan, slt. Andrei Apostol, m.m. Paul Bădescu, m.m. Dorin Fodor, m.m. Vasile Gădălean, m.m. Constantin Filip. Cpt. Cdor. Corneliu Titiana şi m.m. Valentin Bora au supravieţuit catastrofei aeriene.
Comandorul Artur Palfi era unul dintre cei mai buni piloţi militari ai Forţelor Aeriene Române, format în cadrul Escadrilei 132 Elicoptere din Cluj-Napoca, un expert în misiuni MEDEVAC, un adevărat camarad, un om deosebit. Comandorul Artur Palfi a executat zboruri în multe misiuni naţionale şi internaţionale. Era căsătorit şi avea un copil.
Printre comentariile referitoare la această catastrofă aeriană, am găsit şi câteva în care se spunea că cei opt aviatori care au murit nu au nevoie de iertare pentru că nu au greşit cu nimic, vinovaţi ar fi şefii lor. De asemenea, nu sunt puţine comentarii pe internet în care diverse persoane spun că nu au păcate, altele că nu cred în Dumnezeu şi că totul se termină la marginea gropii. Acestora le spunem că toţi suntem la mila lui Dumnezeu şi că toţi avem nevoie de iertare pentru că nu există om fără de greşeală. Să spunem şi noi precum Iosua: „Să nu te temi, nici să te înspăimântezi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindeni, oriunde vei merge” (Iosua 1, 9).
Într-adevăr, una din problemele fundamentale ale procesului mântuirii omului este iertarea. Practic, fără iertare, fără pacea lăuntrică, nu se poate face nici un pas pe calea desăvârşirii spirituale. În urcuşul spre mântuire, sufletului omului este pus în faţa unor alegeri pe care trebuie să le facă privind calea de urmat, dar şi identificarea opririlor sau a paşilor pe care trebuie să îi facă, cât şi atitudinea pe care trebuie să o adopte pentru reuşita misiunii sale.
Doamne Iisuse Hristoase, fie ca toată făptura omenească să cunoască şi să guste din mireasma, dulceaţa şi frumuseţile vieţii creştine ortodoxe autentice, să cunoască adevărata pace şi bucurie duhovnicească, cea întru Hristos Domnul. Amin!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte pe robii tăi: Artur, Rareş, Răzvan, Andrei, Paul, Dorin, Vasile şi Constantin! Veşnica lor pomenire din neam în neam! Amin!
Doamne, ajută!
Comandor (rz.) Ştefan Popa
Stefan Popa
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.