Se spune că omul este liber, că el nu poate şi trebuie fi silit nici în ce priveşte credinţa, nici în ce priveşte învăţătura. Doamne, miluieşte! Ce părere diavolească! Dacă nu-i sileşti pe oameni, ce-o să iasă din ei? Ce-o să iasă din tine, propovăduitor de reguli născocite, dacă nu te vei sili la nici un lucru bun, ci vei trăi asa cum te împinge s-o faci inima ta pătimaşă, raţiunea ta trufaşă, mioapă şi oarbă, trupul tău păcătos? Cum te vei descurca dacă nu te vei sili? Cum să nu fie îndemnaţi şi siliţi şi creştinii să împlinească poruncile credinţei şi cucerniciei? Nu s-a zis în Sfânta Scriptură că împărăţia cerurilor se ia cu silinţa, că silitorii o răpesc pe ea (Mt. 11,12)? Şi cum să nu-i sileşti pe copii, îndeosebi pe băieţi, să înveţe şi să se roage? Ce-o să iasă din ei? Oare nu nişte leneşi şi nişte făcători de tulburare? Nu se vor învăţa să facă tot felul de rele? (Sfântul Ioan din Kronstadt)
Copiilor trebuie să li se dea libertate potrivit cu vârsta şi cu educaţia lor. Care dintre cele două direcţii este mai corectă, mai plăcută şi mai satisfăcătoare pentru om: de la lărgirea libertăţii lui la mărginirea ei sau, dimpotrivă, de la mărginirea ei la lărgirea ei? Bineînţeles, aceasta din urmă. Aşadar copiii trebuie aduşi de la mărginirea libertăţii la lărgirea acesteia. Altfel, cel care a devenit prea liber prea devreme încotro se va îndrepta cu dorinţa sa de plăcere crescândă? Oare nu va fi ispitit să încalce dreptele hotare ale libertăţii raţionale şi legiuite? (Sfântul Filaret al Moscovei)
Trebuie să ne încredinţăm copiii lui Dumnezeu rugându-ne, iar după aceea să avem conştiinţa liniştită, fără a ne tulbura sufleteste. Dumnezeu e Atotputernic: la rugăciunea osârdnică şi smerită a părinţilor, El poate să le dea copiilor o îndreptare creştinească. Te-ai ostenit mult pentru educarea copiilor tăi? Dar nemincinosul Cuvânt al lui Dumnezeu grăieşte: de nu ar zidi Domnul casa, în desert s-ar osteni cei ce o zidesc (Ps. 126, 1). Aleargă la Dumnezeu, şi El, după ce va fi curăţit prin necazuri ostenelile tale pentru creşterea pruncilor, le poate încununa cu reuşită. (Sfântul Ignatie Briancianinov)
Scrieţi: „Aş vrea ca eu şi soţul meu să evităm nefastele disensiuni în ce priveşte problema educaţiei, disensiuni pe care le văd aproape în toate căsniciile." Da, cu adevărat, lucrul acesta e foarte complicat - dar aţi băgat de seamă şi singură că disputele în faţa copiilor nu sunt de nici un folos. Ca atare, în cazul unei disensiuni, mai bine este fie să vă eschivaţi şi să plecaţi, fie să vă faceţi că n-aţi auzit bine, însă nicidecum să nu vă certaţi în faţa copiilor cu privire la diferenţele de vederi dintre dumneavoastră şi soţul dumneavoastră. Să vă sfătuiţi şi să discutaţi aceste probleme trebuie între patru ochi, şi cât se poate de calm, pentru a avea cât mai mult succes. De altfel, dacă veţi reuşi să sădiţi în inimile copiilor dumneavoastră frica de Dumnezeu, feluritele capricii omeneşti nu-i vor putea înrâuri în chip atât de vătămător. (Sfântul Ambrozie de la Optina)
Fragment din cartea "CUM SĂ EDUCĂM ORTODOX COPILUL", Editura Sophia
Cumpara cartea "CUM SĂ EDUCĂM ORTODOX COPILUL"
-
Cresterea copiilor
Publicat in : Pilda zilei
-
Cresterea copiilor - sfaturile unei preotese
Publicat in : Viata de familie
-
Discernamantul in cresterea copiilor
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Sfaturile unei preotese cu privire la cresterea copiilor
Publicat in : Religie -
Copiii, la poporul evreu
Publicat in : Iudaism
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.