Unii părinți credincioși încearcă să-și ajute copiii să devină buni nu pentru că îi preocupă mântuirea sufletelor acestora, ci numai pentru că vor să aibă copii buni. Adică îi supără mai mult ce va spune lumea despre copiii lor, decât faptul că ar putea merge în iad. Și atunci, cum să ajute Dumnezeu?

O mamă vede copilașul că se îngreunează să meargă și spune "ce păcat, sărmanul, nu poate să meargă!" și-l ia în brațe în loc să să-l țină puțin de mânuță; cum va învăța copilul să meargă singur? Desigur că din dragoste face aceasta, dar îl păgubește cu prea multa ei grijă. Dragostea are nevoie de frână cu discernământ. Dragostea adevărată nu caută ale sale, nu are înlăuntru ale noastre, ci are cumpătare… Mulți cred că-și iubesc copiii, dar, prin modul în care se poartă, îi distrug.

Când o mamă – să presupunem - din dragoste exagerată își sărută copilul și-i spune «în lume nu există asemenea copil ca al meu!», atunci îi cultivă mândria și încrederea de sine bolnăvicioasă. Apoi copilul nu ascultă de părinți deoarece crede că le știe pe toate.

Părinții nu-și ajută copiii cu forța, cu sila, ci îi sufocă. Tot timpul «asta nu, aceea nu, asta fă-o așa…» Trebuie să tragă frâiele atât cât să nu se rupă. Să-i țină sub control pe copii cu grijă, ca să-i aducă la o rânduială, dar să nu se creeze prăpastie între ei. Să facă ceea ce face un bun grădinar când plantează un pomișor. Îl leagă larg cu o sforicică de un țăruș ca să nu-l îndoaie și să nu se rănească când îl apleacă vântul puțin stânga, puțin dreapta. Îl îngrădește chiar de jur împrejur și, în același timp, îl udă, îl îngrijește până îi cresc ramurile ca să nu le mănânce caprele. Pentru că dacă îl ciuntesc caprele s-a distrus. Un pom ciuntit nu poate nici să rodească, nici umbră să facă. Când îi vor crește ramurile atunci grădinarul va scoate gardul, după care pomul și rodește și la umbra lui pot să se adăpostească și capre și oi și oameni. De multe ori părinții, dintr-o grijă exagerată, vor să lege cu sârmă pe copil, deși ar trebui să-l lege uşor ca să nu-l rănească. Să încerce să-și ajute copiii într-un mod nobil, care cultivă mărinimia în suflete, încât să înțeleagă binele ca necesitate. Pe cât pot, să le explice binele cu frumosul, cu dragoste și durere.

Sfantul Paisie Aghioritul

.

• Smerenia si discernamantul
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Discernamantul
  Publicat in : Editoriale
• Filosofia postului: discernamantul duhovnicesc
  Publicat in : Post
• Discernamantul lui Avva Pimen
  Publicat in : Credinta