„- Unde îţi este compasiunea?
- Undeva unde tu nu ai acces la ea...”
Pe lângă adicţiile bine cunoscute, am descoperit forme subtile de dependenţă afectivă: dependenţa de acordul sau de părerea cuiva, de a primi complimente sau recunoaştere, de prezenţa altor persoane, de atentie, de a te simţi util, de a fi condus sau dominat de cineva, de fericirea celorlalţi. Ştii să faci diferenţa dintre emoţie şi fapt? Ce arde în tine?
Izvorul curge pe lângă tine şi tu mori de sete pentru că nu crezi că poţi bea apă de acolo. Trebuie să îţi spună cineva că eşti bun, frumos, deştept, puternic sau îţi poţi spune chiar tu? Dacă cineva vorbeşte rău despre tine, ajungi să crezi, să închei contracte emoţionale. Cum orice regulă este încălcată mai devreme sau mai târziu, la fel se întâmplă şi cu contractele de orice fel. Nimic nu este perfect. Pe vise nu se pune praful. Iţi este milă de tine? Plimbă-te prin inimă...
De ce taci? Tu ştii că pe celălalt îl doare liniştea ta? Tu nu auzi când te strigă privirea lui sau a ei? De ce nu auzi nimic? Ai gloanţe în cuvinte şi săbii în tăceri. Neiubirea de sine te părăseşte adeseori şi nu mai eşti bine nici tu cu tine. Şi nu vrei să te ridici de la podea... în nonsensul vieţii tu trebuie să-ţi găseşti sensul. Păşim spre veşnicie şi ne ţinem de mână... Ce a rămas din noi? Poţi face furtună şi într-un pahar cu apă. Trupul tău a devenit sicriu? Preţul s-a plătit demult...
In viaţă este nevoie de scop, de ţintă. Iubim calm, liniştit sau cu patimă? Momentul tău de graţie începe atunci când cobori în tine însuţi. Şi lumina are întunericul ei. Cel mai bun moment de a planta un stejar a fost acum 40 de ani. Cel de-al doilea moment potrivit este astăzi. Eşti prizonierul trecutului sau arhitectul viitorului? Ce fac acum va mai conta peste 10-20 de ani? Priorităţile aduc înţelepciune.
Dacă tu ai fi în exterior, observator al tău, ai vrea să fii prietenul tău? Iţi place ce vezi? Dacă ai avea 30 de secunde să spui ceva lumii întregi, ce ai spune? Dacă astăzi ar fi ultima zi din viaţa ta, cum ai trăi-o? Şi dacă mâine nu mai vine? Ce ai face sau ce nu ai face? Mai ai flăcări în privire? Eşti fericit(ă)? Cine luminează în întunericul din tine?
Tu te-ai iertat? De ce te pedepseşti? De ce te judeci atât de aspru? De ce te biciuieşti pe interior? Corpul tău spune că îl doare şi te îmbolnăveşti şi tu nu vrei să simţi, să vezi, să te trezeşti. Toţi pentru unul şi unul pentru toţi, spun organele tale. Şi tu încă o dată, şi încă o dată te mai cerţi, te mai învinovăţeşti, te mai condamni la tristeţe. Cauţi victime şi vinovaţi... Dar tu de ce nu te opreşti şi să stai faţă în faţă cu tine? Aveţi atâtea să vă spuneţi, nu doar să vă fugăriţi.
Când sunt morţii, morţi? Dar viii, vii? Dacă ne-am mărturisit greşelile sau păcatele suntem la fel. Dar uneori un câine care muscă, rămâne un câine care muşcă. Iar adeseori el muşcă o dată şi pleacă, dar un om muscă de mai multe ori si în acelaşi loc. Si rana rămâne acolo... Ai îndoieli? Unii ucid bunătatea în numele virtuţii. îţi privesc ochii şi îţi cunosc filosofia. Bunătatea.
Să ne conectăm unii cu alţii după ce ne-am conectat noi cu noi înşine! In inima mea zumzăie furnalul fabricii de vise. Şi tu mai poţi visa! Eşti contemporan cu tine însuţi? Ai pretenţii existenţiale de la tine însuţi? Acolo unde începe armata se termină logica.
Oamenii caută remedii fără să fie bolnavi. Cel mai uscat deşert este cel din sufletul tău. Un strop de ceară picurată din lumânare pentru cei care nu mai vin înapoi. Tot ce este mai bun urmează să se întâmple.
Mulţumesc pentru tot ce mi-a dat, pentru tot ce mi-a luat şi pentru tot ce mi-a lăsat! M-am îndrăgostit de Om! Şcoala Bisericii este o şcoală a iubirii şi a iertării necondiţionate!
Ierom. Hrisostom Filipescu
Asculta, priveste, atinge; Editura PIM
Cumpara cartea "Asculta, priveste, atinge"
-
Parintele Hrisostom Filipescu
Publicat in : Religie -
Usile si ferestrele din coridorul vietii noastre
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.