Bucuriile curate si adevarate, sfinte si temeinice, omenirea nu le are de la lume, ele nu se sprijina pe "genus homo", nici pe imparatii si doctrine faurite de oameni care intretin o febra de frictiuni intre familii si neamuri! Acestea genereaza vrajmasii si razboaie ce aduc prabusiri si jafuri, robii si ucideri, lacrimi si suspinuri!
Apoi aceste imperii organizate pe teritorii si doctrine omenesti, oricat de mari si de puternice ar fi pentru un timp, toate au in ele germenele prabusirii si deci al sfarsitului lor in pulberea neputintei. Cine mai poate avea astazi temei de viata si de bucurie, puternicul imperiu Babilonean ori Asirian din trecut, ori regatul Egiptean, sau imperiul Grec, ori cel Roman, fie si cel Bizantin, care a avut durata cea mai mare in istorie, de o mie de ani! Dar imperiile evului mediu si ale evului modern, nu sunt sfarmate si prabusite in prapastiile veacurilor apuse? Doar amintirile lor pline de orori si spaime le mai gasesti in arhivele istoriei.
La fel si civilizatiile popoarelor se nasc, cresc si decad. "While civilizations rise and fall and, in falling, give rise to others," cum bine remarca A. J.
Dar gandurile celor mari care se socoteau creatori de culturi si de filosofii, nu sunt deja cazute sub brazdele veacurilor? Va intreb: care sunt popoarele care sa traiasca astazi dupa filosofiile antice, ori dupa cele moderne si contemporane chiar, precum a fost aceea a supraomului lui Nietzsche, care-l infatisa pe om ca pe un luptator impotriva umanitatii si a lui Dumnezeu?
Sau care sunt multimile ce se insufletesc de "elanul vital" al lui Bergson, ori de "forta vietii" a lui Bernard Shaw, sau chiar de "over-soul" lui Emerson?
Ei de mult se afla pe tarmurile umbrelor catre care sunt porniti si existentialistii de astazi! Si asa mereu, suflul anilor si al veacurilor, cu mai mare putere, matura de pe scena istorica, cu zorile anilor ce vin, tot ce este ne-etern la oameni.
Temeiul vesnic al crezului adevarat si al bucuriei pline de entuziasm il da Creatorul a toate, Eternul Dumnezeu! El da dimensiunea eternitatii. Peste toate prefacerile si schimbarile din omenire, Iisus Hristos ramane, "ieri, astazi, si in veci" acelasi! El pururea este in centrul vietii omenirii, ca temei de Iubire, de Mila, de Bunatate, de Dreptate si de Pace.
De aceea si noi, ca oameni, numai cand privim la noi si la popoarele toate in lumina gandurilor sfinte ale lui Hristos Domnul, putem avea zorile eterne ale adevaratei bucurii de viata!
Pr. Dr. Vasile Vasilache
(din volumul "De la Antim la Pocrov – marturii si marturisiri” publicat in S.U.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.