Am învăţat să ne întindem în spaţiu cu trufie. Nu-ţi înălţa statura cu trufie, dragul meu, înalţă-ţi sufletul cu înţelepciune! Şi nu vrem să convingem, să explicăm sau să ştirbim existenţa nimănui în felul acesta.
De altfel cine suntem noi ca să ştirbim parcursul celorlalţi?
Să le observi cu calm pe toate cele din jurul tău.
Dar să nu le analizezi. Să le trăieşti.
Să le trăieşti esenţial, ca şi când n-ar exista mâine şi ieri. Să le trăieşti. Ca şi când ar exista mereu astăzi.
Şi când vei privi în ochii lumii, să iei viaţă din aceşti ochi.
Stai tăcut şi le vei rezolva o dată pentru totdeauna pe cele care crezi că-ţi rămân de rezolvat.
Nimic nu va rămâne de rezolvat. Ceea ce a fost să se întâmple deja s-a întâmplat.
Incă nu vezi asta?
Atunci când vei reuşi să treci prin toate greutăţile, vei întâlni făptura autentică care a trecut prin atâtea ca să fie aici. Vei înţelege fricile ei, neputinţa ei, învinovăţirea şi durerea ei. Şi când o vei întâlni, ai grijă să suporţi, fiindcă acum ai învăţat şi trupul tău se va lepăda de toate purtările cu care te-ai împovărat.
Insă după aceea te vei linişti cu totul, suflet şi trup, şi apoi te vei elibera ca să mergi înainte, să întâlneşti lumina.
Ceilalţi au crezut că ai fost răpus pentru că sufletul ţi-a fost rănit. Au uitat, vezi bine, că sufletele rănite fac cele mai mari minuni.
Prin urmare, descoperi un nou sine cu caracteristici şi însuşiri diferite, un sine care n-ai crezut că eşti. Acesta este momentul când te apropii de nucleul fiinţei tale, de adevăratul tău ego.
Ştii că nu eşti ceea ce ţi-au spus ceilalţi, nu-i aşa? Nu eşti ceea ce gândeşti, nu eşti ceea ce ai făcut. Eşti doar cel care ai suportat şi ai acceptatprezentul tău. Eşti cel care a
supravieţuit aici şi acum. Şi înfiecare zi poţi şi ai dreptul să fii o versiune diferită a ta, şi îţi doresc ca fiecare asemenea versiune să te aducă din ce în ce mai aproape de sufletul tău.
Trezirea care te activează este să începi a înţelege că există această latură a ta care ar putea fi numită conştiinţă interioară, dar nu are de-a face cu spaţiul sau timpul. Aceasta nu moare, nu se naşte, nu este bucată a persoanei tale. Nu are de-a face cu cele pământeşti, nu are conţinut, ci este ceea ce de fapt suntem. Este o declaraţie panomenească a lui „eu sunt" şi, dacă mergi foarte adânc, acest ego este acelaşi cu egoul celui de lângă tine. Prin urmare, suntem la fel. Este un „noi" care dăinuieşte pretutindeni. Acesta este darul trezirii.
Sensibilitatea nu este naivitate şi empatia nu este slăbiciune. Adevărul mereu se vede fără cuvinte şipe cei ce cred că tepot înşelape faţă, lasă-i să creadă asta. Mereu omul care îşi găseşte drumul este cel care nu vrea să manipuleze şi totuşi înţelege toate sentimentele lumii.
Eu şi tu suntem la fel, nu departe, ci aproape, unul.
„Voi trăi pentru mine", spun oamenii, şi cred că
vor trăi cum le place.
Una este egoul şi alta spiritul nostru.
„Voi trăi pentru mine" înseamnă să trăiesc pentru ceilalţi prin mine.
Şi astfel noi, oamenii, trăim pentru noi. In versiunea absolută a acestui pământ, un suflet salvat şi dăruit tuturor.
Fără să se consume, rămânând sigur, invulnerabil şi integru.
Pentru ceilalţi, adică pentru noi.
Şi să le zâmbeşti la plecare, dragul meu. Să le zâmbeşti din iubire, nu din mândrie. Omul cinstit nu pleacă din ură, ci din înţelegere. Să pleci liniştit pentru a găsi iarăşi un „noi”. Să pleci „sincer”pentru a nu vă mai pierde în egoismul vostru. Atunci când nu vom mai exista în „noi” să plecăm. Nu-i nimic, nu-i nimic că lucrurile n-au ieşit cum credeam noi.
Noi, oamenii, nu ştim mereu ce şi cum. Undeva ne-am rătăcit toţi şi nu contează, poate că astfel vom îndrăzni să înaintăm în cele din urmă, poate în felul acesta ni se vor deschide drumurile. Nimeni nu-i de vină, dar nu trebuie să rămânem atunci când toate au plecat. Tu pleacă liniştit, va fi spre bine, şi când o să simţi întuneric să-ţi aminteşti că toţi suntem lumină.
La polul opus există toate cele care ne ţin departe de trezirea noastră, care înseamnă război chiar şi cu şinele nostru. Un război care are ca rezultat invidia, competiţia, critica, sentimentul că „noi ştim şi nu ceilalţi". Toate acestea sunt motive înguste, care ne ţin departe de o trezire uriaşă şi sigur nu este uşor să le lepădăm. E necesară o întreagă călătorie care are nevoie de mult efort.
Cei mai mulţi oameni nu suportă să vadă ce fac cu adevărat şi eu cred că cei care suportă asta sau se străduiesc s-o suporte devinfăpturi foarte interesante. Autentici, simpli, spontani, naivi, îndrăgostiţi şi totodată iubitori. Interesanţi, întrucât eu cred că se străduiesc să nu se prefacă. Autentici, fiindcă nu le e frică. Simpli, pentru că nu vor să se prefacă a fi altcineva. Spontani, fiindcă pot să trăiască cu toate consecinţele. Naivi, pentru că nu-i interesează. Indrăgostiţi, pentru că au văzut focul şi au intrat în el. Iubitori, fiindcă suportă răul pe care l-au văzut, răul lumii şi al lor, şi-l transformă în ceva bun sau încearcă să-l transforme în ceva bun. Fiinţe care au acceptat puţinul acestei lumi şi l-au făcut viaţă. Şi, deşi tu eşti toate acestea, de ce nu vrei să fii toate acestea? Trezeşte-te! N-ai întârziat niciodată. Mereu acestea au fost în tine.
De fiecare dată trebuie să ne străduim a dobândi scopul şi de fiecare dată va deveni din ce în ce mai uşor şi se va menţine şi ceva mai mult. E suficient să nu ne micşorăm în război. Nu suntem meniţi a fi aşa. De aceea este aici trezirea.
Ştii, uneori întunericul din noi este acolo ca să ne menţină vii, să ne arate drumul spre toate cele prin care am trecut singuri, fără aliaţi de partea noastră, spre toate cele despre care nu ne-am deschis niciodată gura să le spunem, când le-am pierdut pe toate şi totuşi am învins. Acolo unde am găsit puterea pe care n-am ştiut că o avem, în întuneric, fiindcă fără acesta n-am fi cunoscut minunile, întrucât dacă n-am fi învins întunericul cum am fi putut în cele din urmă să găsim lumina?
Giannis Athanasopoulos
Fragment din cartea "Ai grijă!", Editura Egumenita
.jpg)
-
Iertarea in lumina invaturii crestine
Publicat in : Morala -
Acatist de pocainta pentru iertarea pacatelor
Publicat in : Acatiste -
De ce osandim iertarea ?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.