Iubirea crestineasca este atat de mare si desavarsita, incat nu se opreste odata cu ultima bataie de inima a celui de langa noi. Ea trece dincolo de hotarele mortii iar cel adormit traieste in sufletul celor vii, ca si cum ar fi alturi de acestia in vasnicie. Moartea trupeasca rupe doar legatura noastra fizica, exterioara cu aproapele dar legatura interioara, subtila, ramane intacta iar uneori chiar se amplifica, deoarece printr-o misterioasa alchimie dispar toate amintirile neplacute legate de acea persoana.
Binefacerile pentru cei morti sunt cu atat mai importante, cu cat acestia nu mai pot in nici un fel sa ne rasplateasca pentru faptele noastre si nici nu mai pot ei insusi sa faca ceva pentru ei si pentru mantuirea lor, deoarece timpul pe care Dumnezeu le-a dat s-a terminat aici pe pamant. Nevoia lor acolo, in alta dimensiune de rugaciunile bisericii unite cu rugaciunile noastre si de milostenia celor ramasi este foarte mare. Vor spune unii ca sunt saraci si ca nu au nici pentru ei, daramite pentru cei care nu mai au nevoie de cele materiale.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune, despre aceasta: "Atunci cand cineva nu are bogatie, ca sa o imparta saracilor, in amintirea mortilor, sa daruiasca atat cat poate, precum vaduva din Evanghelie. Iar daca nu are nimic sa dea, sa ofteze cu compatimire, inaintea lui Dumnezeu, pentru cei care au plecat din aceasta lume si sa-L roage pe Dumnezeul milei sa le daruiasca viata vesnica."
Postul Mare al Pastelui este un prilej minunat pentru ca cei vii sa participe la Sfinele Liturghii din cele sapte sambete, unde, intr-o comuniune euharistica, viii si mortii se bucure impreuna si sunt pomeniti de catre preotii bisericilor si ai manastirlor.
Grija pentru sufletele celor morti este necesara, dar nu este suficienta. Suntem datori sa ne ingrijim si de trupul lor. Psalmistul spune despre om: "Facutu-l-am pe dansul cu putin mai mic decat ingerii", asadar si trupul isi merita cinstirea lui, atat in viata, cat si in moarte. Trupul omenesc este madularul trupului lui Hristos (I Corinteni 6, 15), luat din Fecioara Maria, Fiul lui Dumnezeu, cand s-a facut Om (Facere 1, 31). Fiecare trup omenesc este templu al Duhului Sfant (1 Corinteni 6, 19). Fiecare trup crestinesc mosteneste, impreuna cu sufletul sau nestricaciunea slavei lui Dumnezeu si va invia, induhovnicit si nestricacios, la a doua venire a lui Hristos.
Atunci cand ne ingrijim de trupul sau de sufletul cuiva care a trecut in lumea dreptilor, trebuie sa ne gandim ca in aceeasi stare vom fi si noi, intr-o buna zi, si de aceea suntem datori sa-l predam pamantului din care a fost alcatuita, cu cinste si cu evlavie, dupa randuiala Bisericii. Sunt inutile si de prost gust tanguielile teatrale si fastul lumesc.
Dorintele celui adormit, exprimate verbal sau printr-un act legalizat, daca sunt crestinesti si conforme cu legile lui Dumnezeu si legile de convietuire in societatea civilizata, nu trebuie sa fie trecute cu vederea de cei ramasi in viata si chiar trebuiesc indeplinite cu sarguinta, dupa spusa Sfantului Postol Pavel, "ca si testamentul intarit al unui om nimeni nu-l strica sau il mai adauga cu ceva".
Dorina Stoica
Dorina Stoica
-
Complexati si in viata de dincolo?
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Diferente confesionale cu privire la viata dupa moarte
Publicat in : Dogma -
Temeiurile dogmatice ale rugaciunilor pentru cei morti
Publicat in : Viata vesnica -
Mosii de toamna - Pomenirea mortilor
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.