Dacă căutați cumva perfecțiunea, aflați că aceasta nu există sau chiar dacă există, aceasta nu poate fi atinsă de om, pentru că perfecțiunea este Dumnezeu. Nu există om perfect, el tinde către perfecțiune, dar va reuși doar atât cât i se va permite de legile divine și legile universului. Fiecare om are nivelul lui de perfecțiune în funcție de performanța vieții lui. De pildă, unui om care face o crimă, practic i se închide calea către perfecțiune. Putem afirma faptul că un singur om a fost desăvârșit, Iisus Hristos, dar să nu uităm că El a fost Om și Dumnezeu în același timp.
Început bun
În primul rând, omul este supus greșelii și, din păcate, mulți oameni nu învață decât din greșelile personale făcute pe parcursul vieții. Sunt puțini aceia care învață din greșelile altora, cu toate că Dumnezeu de multe ori îngăduie greșeala tocmai ca ceilalți să vadă și să ia aminte. De câte ori este ispitit un om? De câte ori greșește un om în viață? Greu de precizat. Apostolul Pavel le spune creștinilor faptul că este bine să încerce cât mai multe lucruri în viață, dar nu toate aceste lucruri le vor fi de folos pentru progresul spiritual și pentru mântuirea personală. Important este ca atunci când cădem în păcat să conștientizăm greșeala, să ne căim, să ne cerem iertare de la persoanele care au avut de suferit și de la Dumnezeu și să ne impunem să nu mai repetăm același păcat. Iată, bunăoară, sunt multe lucruri care chiar fac rău omului și cu toate acestea, el nu renunță la păcat.
Vorbim aici de fumat, de băut, de înjurat, de furie, de curvie, de consum de droguri, de prostituție etc. De câte ori trebuie omul să pună început bun? Sfinții Părinți ne îndeamnă că de câte ori cazi, de atâtea ori să te ridici și să pui început bun. Poate omul singur să facă aceste lucruri? Nu. Omul nu poate să facă nimic fără ajutorul lui Dumnezeu.
Ce-i de făcut?
În al doilea rând, omul este cea mai complexă ființă din univers, pentru că este făcut „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Totuși, el are nevoie de un alt suflet care să-l asculte, să-l aprobe, să-l aprecieze, să-l mustre etc. Dar lucrul acesta nu e la îndemâna oricui și nu poți să-i spui ofurile tale unui om de pe stradă. Iată de ce este bine să-l îngădui pe un om care vine la tine să-ți ceară un sfat, un ajutor etc. Dacă un om vine către tine, înseamnă că acea persoană e rănită în sufletul lui și vine la tine pentru că are o mare considerație față de persoana ta. De aceea vine la tine? Poate omul să ierte păcatele? Nu. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele oamenilor, de aceea la trimis pe unicul Său Fiu, Iisus Hristos, ca prin sângele vărsat pe cruce să ierte toate păcatele oamenilor. Pentru aceasta Iisus Hristos a instituit Sfânta Spovedanie la Cina cea de Taină și a dăruit-o Bisericii, pentru ca omul să nu se mărturisească oricui, ci unui om inițiat și pregătit în acest sens, preotului duhovnic. Unde găsim un astfel de om? În Biserică, cu rugăciune, Dumnezeu ne descoperă duhovnicul potrivit pentru fiecare creștin.
Smerește-te tu!
Apoi, toți știm că mândria omului este cel mai mare păcat. De aceea, trebuie să te smerești tu, înainte ca Dumnezeu să te smerească. Omul trebuie să lucreze personal la smerenia lui. Cum? Sunt multe feluri în care un om se poate smeri, de la uimirea și contemplarea unui firicel de iarbă, până la acceptare injuriilor altora. Botezul unui copil al unei familii nevoiașe, îmbrăcarea unui copil, îngrijirea unui animal de companie, invitarea la masă al unui om al străzii, îmbrățișarea unui copac, vizite la pușcării, vizite la spitale, îngrijirea de bătrâni, folosirea unei ținute decente (aici părerile sunt împărțite, în sensul că sunt unii părinți care susțin îmbrăcămintea sărăcăcioasă și chiar nespălatul, alții care optează pentru ținută elegantă, parfumată) etc. Observăm faptul că smerenia este strâns legată de milostenie și de fapta bună. Odată am invitat și eu la masă un om al străzii pe care l-am ascultat cu atenție și printre multe baliverne mi-a strecurat și cuvinte înțelepte: „Eu știu că am păcate fără număr, dar am mare nădejde în marea milostivire a lui Dumnezeu că mă va ierta”. Uneori, unii oameni mi-au spus „părinte”, dar eu nu sunt preot, alteori, mi-au spus „general”, dar eu sunt comandor. Am întrebat pe Părintele Ieronim de la mănăstirea Oașa, eu ce atitudine să adopt și el mi-a spus: „Este mult mai bine să fii apreciat pentru ceea ce nu ești, decât să fii preot sau general, iar tu să nu te ridici la nivelul acelor funcții și profesii”, „întotdeauna să cauți să fii pe locul doi nu pe unu, pentru că de acolo se cade foarte repede..., să accepți funcții din acestea mai mici, pentru că acolo nu ai de făcut compromisuri”, „smerește-te tu, înainte ca să te smerească Dumnezeu”.
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Desavarsirea omului in conceptia filocalica a parintelui Dumitru Staniloae
Publicat in : Lumea vazuta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.