In toamna anului 1984 primisem bani de la Arhiepiscopia Bucurestilor pentru reparatia bisericii si m-am gandit ca ar fi frumos din partea mea sa multumesc Parintelui Patriarh Iustin, dar nu oricum, ci publicand un anunt in ziarul Romania Libera.
Ma trezesc intr-o dimineata cu acest gand - pe la inceputul lui septembrie - si merg in statia de autobuz din sat. Dupa vreo doua ore de asteptare, timp in care ne-am adunat vreo 10 persoane, vine si autobuzul. Era plin, locurile de pe scaune ocupate, oameni ingramaditi pe culoarul dintre scaune. Noi cei de jos am incaput insistand dupa comentarii rautacioase. Dupa cateva minute autobuzul a plecat spre Bucuresti. La km. 31 (eram langa sofer) observam de departe un echipaj de militie. Cand ne apropiem, un ofiter ne arata santul cu mana, soferul "trage" pe dreapta, deschide usile din fata, iar militianul urca in autobuz:
- Ce cautati ba la Bucuresti? Porumbul sta necules pe camp si voi va plimbati? Hai, jos din masina, va intoarceti acasa si culegeti porumbul, ce vreti sa vi-l culeg eu? Ati uitat ca sunteti in campanie?
- Do''n sef, am femeia bolnava - il intrerupe un taran mai in varsta cu glas plangacios - merg la spital sa-i duc ceva de-ale gurii.
- Eu merg dupa paine - spune altul - ca am trei copii si trebuie sa le dau macar paine.
- Da - il completeaza o femeie - Ceausescu ne-a pus sa facem copii, dar paine nu ne da la astia de la tara... si grau' noi il muncim!
- Da, da, asa e, mergem dupa paine do'n sef - s-au auzit mai multe glasuri ascunse in spatele autobuzului.
- Baaa... mucles! tipa militianul la noi. Jos din masina si scoateti toti buletinele la control ca m-ati enervat!
Am inceput sa ne dam jos din autobuz, unii cautau dupa buletine, altii murmurau, erau nervosi dar.. atat. Calatoria mea la Bucuresti era compromisa precum si multumirile aduse patriarhului. Cei trei ofiteri se uitau in buletinele oamenilor, scot si eu buletinul si merg la do'n sef:
- Tovarase sergent major permiteti sa raportez? M-am mirat de adresarea mea, dar terminasem armata doar de 4 ani, iar sergentul ma fixa cu privirea nestiind probabil ce sa creada, parca ar fi fost napadit de o ploaie de idei.
- Da, care-i problema?
- Sunt preot si merg la Bucuresti, sunt chemat la Patriarhie... de sefii mei, daca nu merg voi avea probleme - ii spun incercand sa intru intr-un limbaj comun. Nu termin bine explicatia mea ca striga la colegul lui aflat la vreo 10 metri distanta:
- Tovule, avem un popa aici, ce facem cu el?
- Lasa-l dr...lui sa mearga, ca si asa nu o sa culeaga la porumb. Ba, asta cu autobuzu' da-i odata drumu' de aici, ca altfel te tin pana maine dimineata.
Soferul si cu mine urcam in fuga in autobuz si plecam lasand in urma toti calatorii. Dupa 20 km. ajungem la soseaua de centura. Acolo... post de militie permanent. Cand ne apropiem, militianul ne arata si el santul cu mana, tragem pe dreapta, soferul deschide usile iar el urca in autobuz si intreaba uitandu-se la mine:
- Cine este dumnealui?
- Este un preot, merge la Bucuresti, raspunde - soferul.
- Ba, voi astia de la Filaret va plangeti ca nu aveti motorina si plimbati un popa cu gogeamitea autobuzu' gol! Hai, iesi cu ceva la interval ca altfel ma enervez!
Soferul duce mana la buzunarul exterior de la piept, scoate o hartie de 100 de lei si o da militianului, care o ia dezinvolt si ne spune aratandu-ne degetul:
- Alta data sa nu se mai intample!
Soferul inchide usile si plecam.
- Azi toata lumea e nervoasa parinte!
Ajungem in Bucuresti, cobor la statia de metrou, iau "trenul galben fara cai" pana la Universitate, merg pe jos pe calea Victoriei, cobor pe langa Electrolux pana la Cinemateca si intru vis-a-vis la Agentia de Publicitate. Ma asez la o masa si scriu:
"Preotul Trusca Nicolae, multumeste Preafericitului Parinte Patriarh Iustin Moisescu pentru ajutorul acordat la reparatia bisericii din satul Negoiesti, judetul Calarasi." Iau hartia si merg la ghiseu la un domn, sa-mi numere cuvintele si sa platesc. Imi ia hartia si incepe: unu, doi, trei... paaatru... ciiinci...
- Domnule, nu pot sa-ti public asa ceva!
- De ce, domnule? Parintele Patriarh este membru in Frontul Democratiei si Unitatii Socialiste, iar ziarul Romania Libera este un organ al F.D.U.S-ului.
Domnul de la ghiseu isi pune coatele pe masa, capul intre maini, ma fixeaza cu privirea si-si lasa ochelarii pe varful nasului. Si ma priveste... si ma priveste...
Asteptati un moment. Si dispare cu hartia in mana pe o usa. Cred ca au trecut vreo 5 minute; se formase coada in dreapta mea. Intr-un tarziu iese pe usa un domn in jur de 50 de ani, imbracat la costum, cravata, mansete albe apretate, ochelari cu rama aurita, care mi se adreseaza:
- Domnule parinte, nu va publicam acest anunt pentru ca nu se poate!
- De ce domnule, nu se poate? si repet fraza cu F.D.U.S.-ul.
Dar domnul din fata mea se enerveaza brusc si-mi spune agitandu-si mainile:
- Du-te, domnule, si multumeste-i Patriarhului acasa, sau trimite-i o scrisoare... sau cine dr...u te-a trimis aici, ori am impresia ca nu vrei sa dormi linistit la noapte? Vrei sa o luam amandoi pe cocoasa?
Finalul a fost comic. Mi-a venit sa rad, am zambit chiar fara sa ma abtin. Domnul din fata mea a dat din mana a lehamite. Am iesit afara din agentie, si dupa cativa pasi ma opreste o doamna:
- Parinte, eram in agentie adineaori, si vreau sa va intreb de ce nu mai scrie in calendar cand sunt Mosii de iarna... si Mosii de vara... pe 18 octombrie era Sfantul Iulian, acum nu mai scrie... ne-ati furat si sfintii si mortii... ce ai de spus? Hai spune daca ai curaj! Parca ma lovea cu ceva in cap.
- Doamna, cine te-a trimis la mine? Am impresia ca nu vrei sa dormi linistita la noapte, sau vrei sa o luam amandoi pe cocoasa?
Parintele Nicolae Trusca, Parohia Negoiesti.
Nicolae Trusca
-
Fericirile din Sfanta Scriptura
Publicat in : Editoriale -
Fericirile
Publicat in : Fericirile evanghelice in viata noastra
-
Fericirile deschid Imparatia Cerurilor
Publicat in : Religie -
Fericirile
Publicat in : Predici - Predica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.